Începând de 1 ianuarie 2024, companiile trebuie să ridice în Spațiul Virtual Privat (SPV) facturile pe care le emit. Pentru firmele de comerț s-a deschis Babilonul virtual. Patronilor, ați vrut digitalizare? Poftiți și vă luați semnătură electronică!
Mulți antreprenori români își aduc aminte de falimentul celor peste 120.000 de firme, după ce pedelistul Gheorghe Pogea, ministrul de finanțe al guvernului Boc, la braț cu FMI, a pus pe masa guvernului “sicriul forfetar.” Adică, obligarea IMM-urilor să plătească o taxă de cel puțin 2.200 de lei anual, chiar și dacă nu au avut activități economice.
citește și: Să le suflăm Air-Schengen-ul în nas!
Este meritul Mariei Grapini, azi, unul dintre cei mai combativi europarlamentari, de a scoate în guvernarea USL odiosul bir, pe vremea când era ministrul antreprenoriatului.
Probabil că celălalt europarlamentar, Rareș Bogdan, nu-și mai amintește prilejul decapării virtuale a lui Pogea, când a introdus sintagma “sicriul forfetar” de la pupitrul Realității tv. Pe vremea acea era în banca apărării, nu a acuzării.
“Decisiva” e-factura va scoate mustul din vin
Supraviețuitorii forfetarei lui Pogea iau acum „decisiva” e-factura, programul revoluționar al guvernului Ciolacu.
Voi, care nu dețineți firme, veți zice – la fel ca propaganda – că programul guvernamental e-factura e un miraculos măturoi de scoatere a gunoiului din economie. Nu-i chiar așa. Românii sunt inventivi. Vor găsi soluții pentru a minimaliza efortul de a băga mucii cu facturi în balonul SPV, care azi e dezumflat, mâine e inactivat, poimâine-i virusat.
Adio, secret comercial. Pentru cei mulți, faptul că o salbă de firme, pe care le numeri pe degete, va avea la îndemână date despre toate tranzacțiile financiare și se vor umple de bani, asta nu contează. Securitatea e fericită. Face și lovele și spionează.
Ce e diavolul pentru măicuțele ce-și bat cruci de sărbători, așa și SPV-ul pentru mirenii comerțului cu amănuntul. Să o credeți domniile voastre, mirenii consumerismului de bravadă, că veți mai primi facturi de la restaurante, service-uri, cafenele, spălătorii, hoteluri și shaormării! Vi se va zice că nu e contabila în sediu, că e dusă în sat cu dorul. În cap, vă va suna plugușorul.
Nu e un amănunt că unii se îngrașă și alții slăbesc din dieta revoluționară e-factura.
Analiștii financiari susțin că alte metode ar fi fost mai utile pentru combaterea evaziunii.
Ați vrut progres? Iată, next level-ul. Un lebel cu dichis: e-factura.
SPV-ul, o noua Belina pentru tefeliști
Dacă vreun supermarket, dintre cele tămâiate și udate cu mir de ambasade, nu urcă factura în SPV, aleluia, Popa Gruia. Tu, cel de la celălalt capăt al firului economic, nu poți compensa TVA-ul. Și n-ai ce să le faci mahărilor din comerț. Cui să te plângi?
Pare că Babilonul preotului de la finanțe întrece sicriul forfetar al lui Pogea, care a dus câteva sute de mii de firme la groapă. Decisiva nu doar că va falimenta butique-rile de la capra podurilor, dar va umple visteria statului cu bani din amenzile aplicate celor care au uitat de cele cinci zile sabatice, până la urcarea cuvioaselor făcturi în Raiul SPV. 10.000 de lei amendă costă o sfioasă pierdere de memorie.
Să ne imaginăm că la o firmă mai mică, patronul și contabila au suferit de o intoxicație sau au fost loviți concomitent de o gripă de sezon, înainte de a-și lua pilulele trebuie să se uite pe calendar. Cât răgaz mai au până la fatidica zi a urcării facturii în SPV.
Vă dați seama? SPV-ul va ajunge, în admirația celor cu ciungă-n păr, un fel de Belina de pe timpul lui Dragnea.
Dacă fenomenul “Corupția ucide” a murit la intrare în ambasade, tefeliștii vor aduce slavă E-facturii, noua ghilotină pentru chinuitele firme românești.
Mântuitoarea ridicare la cerul ANAF
Mahării multinaționalelor stau liniștiți. Au firme de contabilitate și soft-uri serioase de încărcare a facturilor în sistem. Dar ce vor face firmele mici? Patronii vor roboti, asemenea bunicii care scotea din grâu neghina, la mântuitoarea ridicare la cer a cuvioaselor facturi și vor popii progresul, în timp ce scuipă cojile de la semințe.
Dacă vreun antreprenor a plecat împreună cu economistul, posesor de semnătură electronică, pe Muntele Sfânt, unde nu există internet, e terminat. Șapte zile de rugăciune nu-l izbăvesc de amenda de 10.000 de lei de acasă. Practic, sejurul îl costă cât o călătorie la Polul Nord.
Deci, pilda e – patroane! – că înainte de a-ți pune șosetele și chiloții-n geanta de voiaj, trebuie să te asiguri că ai urcat factura în SPV. N-ai de ales.
Mama lor de gestionari, ar striga Mercedesa cu fustă-n târgul ferentarilor. Așa le trebuie! Au vrut progres? Facturi să le fie!
Înainte de moarte, bătrânii așteptau factorul poștal, acum companiile așteaptă e-factura
Pe noile Diorio – de la urcarea proscrișilor neurcători de facturi în SPV la Stâlpul Infamiei – noul Rudolf digital – se vor afișa probabil numele mișeilor, precum mediile la Bac. Vor fi lacrimi de bucurie, de tristețe, contestații și chefuri monstru la trezorierul – mare pălărier de bani, drame familiale, tăieri împrejurul caietului cu datorii, intenții suicidale. Pe de-o parte zâmbete, pe de alta crampe.
Pe vremuri exista o ierarhie. Înainte de moarte, bătrânii așteptau factorul poștal cu ultima pensie. Azi, venerabilele IMM-uri stau intubate la SPV-uri, uitând să ia ultima pastilă. În capitalismul neiertător, facturile, la fel ca greșelile, nu doar că se plătesc în timpul vieții, ci se și urcă la cerul ANAF.
S-a dus Poiana lui Iocan! Prin sate nu mai există Ilie Moromete, Cocoșilă, Dumitru lui Nae să citească în crâng știrile din ziare, despre ultimele isprăvi de la capitală, uitând că acasă îi așteaptă Jupuitu cu foncirea.
Noul Moromete e mai norocos. Își poate seta agenda electronică, astfel încât să nu fie surprins de ecorșeul (jupuitul) lui Boloș.
VOCILE LUMII
Ionuț Crivăț
“Poiana lui Iocan nu mai există, locul în care Ilie Moromete, Cocoșilă, Dumitru lui Nae citeau și comentau cele scrise în ziarele quality ale vremii, precum Dimineața, Mișcarea, Curentul, despre dezbaterile parlamentare, despre măsurile Guvernului. Se contrau, se ironizau fin, erau momentele în care timpul avea o nesfârșită răbdare cu ei, cu toate că acasă îi aștepta Jupuitu’, agentul însărcinat cu „fonciirea,“ scria în 2018, Ionuț Crivăț în “România liberă.”
