Ultimul sondaj Avangarde e un pumn rece în plexul unei clase politice care trăiește încă în iluzia autosuficienței. Nu că aș crede în sondaje, „cumplit meșteșug de tâmpenie”, (cum zicea Creangă despre gramatica limbii române).
Totuși, 41% pentru AUR, e un verdict. Un strigăt al unei societăți care s-a săturat de decorurile prăfuite ale PSD și de prăbușirea PNL, care a înghițit toate compromisurile posibile, doar pentru a rămâne la putere. E și un act de acuzare împotriva unui USR care promitea revoluție și a ajuns să se stingă în apucături pe care le condamna.
Românii pedepsesc. AUR devine, în acest context, instrumentul unei răzbunări colective. Cei 41% nu înseamnă aderență ideologică. E doar foamea de a răsturna masa la care aceiași politicieni de carieră, mănâncă de 30 de ani.
Cred, totuși, că pericolul e uriaș: o furie fără direcție devine combustibil pentru populismul cel mai găunos. AUR nu aduce un proiect solid, ci o revoltă ambalată în tricolor, cu retorică furibundă și promisiuni imposibile.
Dar vina nu e a lor. Vina e a partidelor tradiționale, care au lăsat un gol de reprezentare atât de mare, încât până și o torță aprinsă, la întâmplare, pare acum lumină. Acest sondaj ar trebui să le înghețe zâmbetele celor care încă mai cred că „merge și-așa”. De fapt, nu mai merge!
România a intrat cu anularea alegerilor, în zona roșie a democrației fragile: nemulțumirea devine capital politic, iar capitalul politic se transformă în haos.
Europa are deja probleme cu Ungaria lui Orbán și Slovacia lui Fico. AUR vorbește frumos despre „suveranitate”, dar stă la masa europeană, are o voce? Sau e în anticamera deciziilor, arătând cu degetul și urlând că „nu ni se respectă drepturile?
România e azi ca o corabie spartă, condusă de pirați, care se ceartă pe punte, cine să țină cârma. Am ajuns un popor cu urnele pline de iluzii și cu viitorul golit de opțiuni.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
