După cei doi ani de pandemie trăiți la cote de neliniște extrem de ridicate, am crezut că 2022 va fi un an al revenirii la normalitate. După acele sinistre luni de îmbolnăviri de COVID19, de decese, de supraaglomerare a spitalelor și de zilele în care ieșeam din case cu declarații pe propria răspundere, meritam din plin un an de convalescență socială. Nu a fost să fie!
Dacă ar fi să caracterizez cumva anul 2022, aș spune că a fost un an al cumulării de crize, crize care au crescut pe un teren uman, social și economic deja afectat de problemele ridicate de pandemie. Au început creșterile aberante de prețuri la energie, care au dus la scumpirea tuturor produselor, de orice fel, iar războiul pornit cu cinism de Rusia în Ucraina a complicat și mai mult lucrurile. Dincolo de prejudiciile economice, războiul a declanșat o criză umanitară de proporții.
România și românii au încasat din plin toate loviturile anului 2022.
Oamenii au fost loviți din toate părțile. Au fost loviți din perspectiva sănătății, după eșecurile succesive ale gestionării crizei pandemice, urmând reechilibrarea sistemului de sănătate și campaniile de vaccinare, toate având costuri mari, unele ilustrând perfect lipsa de luciditate a managerilor societății noastre. Simplul fapt că aruncăm milioane de doze de vaccin pe care le-am plătit cu toții demonstrează din plin ceea ce susțin.
Criza energiei, care a dus la creșterea absurdă a prețurilor, este o altă dovadă a lipsei de maturitate în gândire la nivel înalt. Proporțiile dezastrului ar fi trebuit să fie mult mai mici în condițiile în care România are resurse și produce energie suficientă. În condițiile în care, mai ales din cauza războiului din Ucraina, Europa se blindează cât poate cu resurse energetice chiar poluante, micșorând tranziția spre o energie exclusiv verde, guvernanții noștri continuă politicile asumate prin Green Deal într-un ritm pe care alte state europene l-au încetinit. Sigur că această atitudine a lovit în consumatorul final, care trebuie să scoată mult prea mulți bani din buzunar pentru a plăti factura la energie electrică.
Același lucru este valabil și în situația aprovizionării cu gaz natural. Dacă nu am avea această resursă, ar fi de înțeles prețurile mari. Dar avem! De acord, nu acoperă întreaga nevoie de consum, dar suntem foarte puțin dependenți de gazul rusesc, ca să dau un exemplu. Și atunci?…
Crizele obligă guvernele să intervină. Unele o fac cu succes. Altele, se bâlbâie.
Am scris de mai multe ori că în timpul pandemiei statele au luat măsuri să ajute economia, oamenii obligați să stea acasă, persoanele vulnerabile. Și, de fiecare dată, am arătat cum au reacționat guvernele unor țări ca Germania, Franța, SUA, Italia etc. Sigur, era de așteptat ca guvernul României să nu poată furniza ajutoare de dimensiunea celor din țările dezvoltate. Dar a fost extrem de greu pentru guvernul țării noastre să funcționeze coerent în regim de criză, iar felul defectuos în care a funcționat a fost urmarea faptului că principalul criteriu de promovare în funcțiile de decizie din stat este fidelitatea față de partid, nicidecum competența. Așa că România s-a bâlbâit strașnic în pandemie.
Iar România continuă să se bâlbâie la fel de strașnic și în noul context al suprapunerii mai multor crize. Dacă la nivel de stabilitate putem spune că guvernul stă bine, partidele principale cooperează, deși sunt principial opuse, la nivel de competență și de eficacitate a actului de guvernare suntem tot la coada Europei. De unde se vede că partidele noastre, toate, promovează oameni la nivelul guvernului și instituțiilor publice punând în prim plan orice altceva în afara competenței.
Un guvern defect nu poate gestiona nici situații simple, darămite situații de criză. Iar cei care suferă în mod direct sunt oamenii. Facturile la energie electrică sau gaze naturale sunt imense. Guvernul a intervenit până acum, repetat, corectându-și constant propriile hotărâri și ordonanțe de urgență de mult prea multe ori și tot nu a ajuns la o formulă bună de compensare a apăsării financiare a oamenilor și firmelor românești. Așa că scumpirile se țin lanț.
Cine întreține sentimentul că suntem un popor second-hand?
Oricât ar vrea cei care ne conduc să audă că poporul este de vină, nu este deloc așa!… Eșecul aderării la Spațiul Schengen a arătat că suntem considerați un popor, un stat, o țară second-hand în marile capitale ale Europei. Gestul Austriei a fost extrem de urât și nemeritat, dar este și consecința felului în care suntem percepuți. Și nu poporul este de vină. Românii care au plecat la muncă peste granițe ne fac cinste. Excepțiile nu fac decât să confirme acest lucru. Iar excepții, pușcării, infracțiuni și corupție găsim peste tot.
Problema este mereu aceeași: avem conducători slabi, mulți dintre ei străduindu-se să-și ascundă incompetența și impostura cu doctorate plagiate. Lipsiți de carte, fără o minimă cunoaștere a vreunei limbi străine – cu probleme de exprimare chiar și în limba română – cei care ne reprezintă sunt o miză mică pentru politicienii experimentați din statele dezvoltate. Politicienii noștri au învățat doar să își acopere incompetența cu nenumărate postări pe Facebook. Iar dacă în aceste postări reușesc să se asocieze cu vreun campion român, sunt fericiți pentru că – își închipuie ei – au făcut un transfer de imagine.
Așa că apărem în „lumea mare” ca niște căței din fabula lui Grigore Alexandrescu și omologii demnitarilor noștri își permit să ne explice cum este cu „vrem egalitate, dar nu pentru căței!”. Iar toate aceste deconturi triste sunt urmarea unui comportament politic lipsit de maturitate din partea managerilor țării noastre, dar sunt plătite, scump, de noi toți!
Închei acest articol felicitându-i pe toți românii onești și harnici care au știut să-și conducă viețile lor și ale familiilor lor prin acest an extrem de greu! Au dovedit că se poate, că avem credință și voință și că nu suntem deloc un popor de oameni de mâna a doua! Dimpotrivă!
Doresc tuturor românilor să aibă parte de sănătate și putere în anul 2023! Sărbători Fericite și La Mulți Ani!
