Vinerea Paștilor. Vinerea patimilor. Vinerea Mare. Vinerea Seacă. Vinerea Șchioapă. Vinerea Frumoasă. Vinerea Scumpă.
Tradiții. Vinerea Seacă din Săptămâna Paștelui, îi mai zice și Vinerea Mare, căci în acea zi sunt cuprinse toate vinerile unui an întreg. Se fac ouăle roșii și se pregătește pasca. Ouăle se fac vineri (uneori și joi sau sâmbătă), deoarece Iisus vineri a vărsat sângele său pe cruce. Nu se colorează ouăle, fiindcă morții le găsesc seci pe lumea cealaltă.
După ce a înviat Domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului a fost ce dintâi care a făcut ouă roșii și pască și, mergând plină de bucurie cu dânsele ca să-l vadă pe fiul său, fiecare om pe care-l întâlnea îi zicea: „Hristos a înviat!” și-i dăruia câte un ou roșu și câte o păscuță. Și de atunci au început apoi oamenii a face ouă roșii de Paști.
Se crede că Antihrist are de ros un lanț mare și, când l-o termina de ros, se sfârșește lumea. Și el tot roade până în ziua de Paști, și atunci e gata. Dar copiii umblă atunci cu ouă roșii, și el se uită la ei și-și uită de muncă , iar între timp lanțul iar se îngroașă și lumea mai scapă un an de potop. Când oamenii n-or mai înroși ouă de Paști, atunci lumea se va potopi.
Dacă moare cineva în sat în Joia Paștilor, apoi ouăle roșii nu ies frumoase. Se ține de oameni în credința că, dacă vor lucra în această zi, le va merge tot în sec în lucrările lor în tot cursul anului. Nu e bine să se pună niciun răsad, că seacă; nici ouă la cloști, nici să se rază cineva, nici să se laie, că-i cade părul.
Nu mănâncă urzici, pentru că l-a bătut pe Mântuitorul cu urzici, și zice că e păcat. Vinerile Scumpe sunt douăsprezece pe an, înaintea fiecărei sărbători mari. Vinerea Scumpă se ține de arsuri.
Cei bătrâni ajuneză Joia Mare și Vinerea Frumoasă. Le țin ca să le meargă bine, să aibă belșug în casă și să le ajute Dumnezeu la toate cele bune. În Vinerea Paștilor se suie fetele în clopotnița bisericii și sună clopotul, ca să crescă cânepa.
Povețe. Nu se coace pâine, nu se seamănă nimic în această zi. Nu se intră la lucru în vie, ca să nu sece via. Tot ce s-ar semăna s-ar usca sau ar crește monstruos. Ziua este însă respectată pentru a se usca și a trece bubele. În Vinerea Seacă oamenii se scaldă, ca să nu se umple de bube sau să nu fie bolnavi peste an. Părinții își scaldă copiii la râu, ca să fie sănătoși tot anul, să nu aibă friguri. Cei cu boli de piele se vindecă, dacă se cufundă de trei ori în apă curgătoare, înainte de răsăritul soarelui, ca să sece bolile.
Vinerea Seacă e ziua frigurilor, care se vindecă dacă oamenii se scaldă în apa unui râu ținând în mână un ou de găină, căruia i se dă drumul în apă când omul intră în apă.
Vinere Seacă și Șchioapă se ține pentru sluțenie. Se ține pentru a feri vitele de rele. Cine ia un ou din seara Domnului Iisus Hristos (Vinerea Paștelui) și-l îngroapă în vie, nu-i bate piatra via în acel an.
Pentru a se proteja de animale, casa și livezile erau înconjurate și afumate de trei ori. În seara de vineri, lumea care vine la biserică, având lumânările aprinse, ocolește casa de trei ori și face cruce cu lumânarea pe pereți, ca să fie ferită de foc, boli și trăsnet.
Nu-i mai mare păcat decât a coace în Săptămâna Mare, vinerea. Câtă dihanie este pe lume: șerpi, șopârle, toate la pâinea aceea vin. Vinerea Mare se ține pentru gândaci. Cine n-a ținut-o, i-au mâncat gândacii legumele. Se feresc foarte mult de pișcături (furt), căci dacă îi pișcă cineva, tot anul lor spun că va seca. Dacă ar ara oamenii porumb nu se face, nu răsare, iese sec.
Magie. Având asupra sa lingura cu care s-au amestecat vopselele de ouă, pot fi văzute strigoaicele din sat. În acea zi, de va strivi trei smincele de anin în dinți și se va usca, nu fac gușă.
Prevestiri. De plouă Vinerea Seacă, are să fie anul îmbelșugat. Dacă plouă în Vinerea Paștilor, zilele din Paști în Rusalii vor fi ploioase.
Obiceiuri. În noaptea spre sâmbătă (uneori spre Joi Mari) are loc strigarea peste sat: satirizarea tinerilor, a sătenilor. Era o mare onoare pentru cineva care a rămas nestrigat. Strigoaicele cărora li se strigă numele nu mai au putere.
Sâmbăta Paștelui
Tradiții. Se face pasca (alteori în Joia Mare). Cea mai răspândită formă care i se dă pascăi este cea rotundă. Pentru că se zice că rotunde au fost scutecele cu care a fost înfășat pruncul Iisus; poate să fie și dreptunghiulară, pentru că și mormântul în care a fost înmormântat era pătrat sau dreptunghiular.
Cozonac, mai ales cel de formă alungită, se face pentru că sicriul în care a fost îngropat Iisus a avut forma aceasta. Din anafura de la Paști, din crucea paștei, a făcut Dumnezeu, în Sâmbăta Paștelor, atunci când se coace pasca, toate florile, toate semințele câte sunt, toate pâinile. A sfărâmat crucea mărunt și a aruncat în patru părți și peste toată lumea au răsărit.
Cojile de ouă cu care se face Paștele să le dai pe vale (pe apă), ca să se ducă să deie de știre și Blajinilor că sosesc Paștile. Se dau cojile de ouă pe apă și de Paștele Blajinilor se înfruptă din acele coji cei care au murit spânzurați sau înecați.
Femeia numai o dată pe an poate să bată bărbatul: în Sâmbăta Paștelui. Când ar ști ea ce putere are atunci! Dar ce folos, că are mult de lucru și n-are când.
Cine moare în Sâmbăta Paștelor nu e nici cu morții, nici cu viii.
Povețe. Dacă pomii nu rodesc, este bine ca gospodina să meargă Sâmbăta Paștelor cu mânele pline de aluat și să le șteargă de pomi, cari apoi vor rodi. Când se taie mielul de Paști, oasele și celelalte rămășițe sunt îngropate la rădăcina unui măr sau păr sănătos, pentru ca familia respectivă să fie tot anul sănătoasă.
Se udă vitele cu apă sfințită de la botez, spre a avea noroc de ele. De vei fura în noaptea Paștelor, îți va merge bine peste an, când nu te-o prinde nimeni când vei fura. Toate straturile și florile se semănă în Joia și Sâmbăta Paștelui, căci zic că se fac mai frumoase. Ca să ai cânepă frumoasă, când faci focul de pască, să pui să stea sămânța pe cuptor.
Când faci de Paști pască, cel dintâi aluat ce-l iei să faci o pască pentru vaci, s-o sfințești și să le dai tot anul, sâmbătă dimineață, câte o bucățică din ea, că nu le strică nimeni și au frupt mult.
Crucea care a împodobit pasca se păstrează în decursul anului. Când se apropie o furtună cu grindină de sat, se ia crucea aceasta și, făcând cu ea o cruce în direcția grindinei, se spune: „Precum s-a schimbat aluatul în cuptor și a luat altă formă și față, așa să se schimbe și furtuna care vine, și precum cu crucea se pot apăra toate relele, așa să se apere și piatra care vine! Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Iisus Hristos s-a răstignit pe cruce!”
Din crucea Paștii se ține o bucată până la Sf. Gheorghe, în care zi se zice că ar fi Paștele vitelor, când se dă la vite, ca ele să aibă mană și să nu fie bântuite de primejdii. De paști, covata și lopata, când ai mântuit de făcut pasca, să nu le speli, ci numai să le uzi cu apă, căci, de le speli, bate piatră, iar de nu le uzi, te usuci.
Cojile de ouă folosite la prepararea aluatului nu se ard și nici nu se aruncă oriunde, ci pe o apă curgătoare, pentu ca peste vară uliul să nu atace găinile sau puii. În timpul tragerii clopotelor se pune un fier înte dinți, spre a nu avea peste an durere de dinți. Ca să nu-ți fure din câmp, să nu dai în Sâmbăta Paștelui nimic. Când se iese de la Înviere, nu se mănâncă carne, ca să nu se dea lupii la vite.
Semne. Când cresc paștele frumoase, atunci ai să ai an bun. Cine cade pe drum, ducându-se la Învierea Domnului, îi va merge nevoie mare de rău în curgerea anului.
Magie. Se crede că în noaptea de Sf. Paști, pe la miez de noapte, se deschide în fiecare an cerul. De aceea trebuie a priveghea în noapte aceea și, dacă vede cineva cerul deschis, apoi va primi de la Dumnezeu tot ce ar cere.
În sara de Paști și Sf. Gheorghe se duc oamenii la pândă pe câmp, căci cred că atunci ard comorile. Cine pândește poate avea bani mulți. Dacă comorile ard de cu sară pâna la miezul nopții, sunt comori răle, stăpânite de necuratul; dacă ard de la miezul nopții până în zori de ziuă, sunt curate și halal de cel ce le găsește, că are cu ce trăi în ticnă.
Cine vrea să aibă pușca vrăjită, ca să tragă la ea orice vânat, să facă așa: să anine o icoană într-un copac și, în noaptea Învierii, când popa cântă „Hristos a înviat din morți” și trag clopotele la biserică, el să întindă pușca încărcată spre icoana din copac, ca s-o împuște. Atunci o femeie cu părul despletit, venită anume în apropierea copacului, să cadă în genunchi și să roage pe vânător să nu împuște icoana, că are să tragă vânatul la pușca lui. Vânătorul se mai preface că nu are încredere și la urmă iartă icoana. Pușca lui va fi vrăjită, dar femeia aceea va înnebuni în curând.
Obiceiuri. Sâmbătă spre duminică oamenii nu dorm, ci fac un foc în curți sau pe dealul din apropierea bisericii, care ține până la miezul nopții. De la miezul nopții merg la biserică, la slujbă. Alteori focul este întreținut de flăcăi până în zori.
*
Sursă: Olteanu, A. (2001) Calendarele poporului român. București: Paideia.
