Fostele localitati miniere din Muntii Apuseni, in trecut unele dintre cele mai prospere din Transilvania, au ajuns acum aproape de faliment. Administratiile locale nu mai au bani de functionare, iar somajul nici macar nu mai este contabilizat. In plus, o mare parte din cei mai tineri au plecat pur si simplu din tara. De asemenea, foarte multi dintre fostii ortaci sunt afectati de boli profesionale, cum este silicoza sau fibroza. Un tablou sumbru al disparitiei unei meserii vechi de mii de ani.
Orasele si comunele monoindustriale din Apuseni, care au fost construite in jurul exploatarilor miniere, sunt acum numai niste ruine a ceea ce erau candva. O meserie veche de mii de ani, impreuna cu traditiile ei, este pe cale de a disparea definitiv. Autoritatile locale nu au prea multe alternative. Asa-zisele strategii coordonate de compania “Minvest” Deva, de care apartineau exploatarile din Apuseni, nu au dat nici un fel de rezultat.
Momiti cu bani fara munca, sub forma de salarii compensatorii, ortacii au cedat incet, dar sigur, astfel incat intreaga zona a ajuns intr-o stare de saracie fara precedent. Inchiderile exploatarilor s-au dovedit a fi adevarate mine de aur pentru cei care s-au ocupat direct sau indirect de ele. De altfel, in umbra lor s-au dezvoltat afaceri paralele cu fier vechi, materie prima etc.
Spatiile fostei exploatari, cadru de film horror
O incursiune prin spatiile fostei exploatari miniere de la Baia de Aries (judetul Alba) iti da o senzatie stranie: parca te-ai plimba printr-un oras ai carui locuitori au fost nevoiti sa plece in graba, lasand totul in urma lor. Salopete de lucru, caschete, cizme, felinare si chiar cateva doze (goale) de bere zac peste tot in fostele vestiare ale ortacilor. Doar cateva ziare vechi si praful de doua degete arata ca “plecarea” s-a produs in urma cu cativa ani.
Intre timp, peretii s-au scorojit, tencuiala a cazut, iar mobilierul s-a pabusit in dezordine. Lucrurile de valoare cu care erau dotate camerele de protocol nu mai sunt de mult. Au disparut, nimeni nu stie unde, la fel cum au disparut si locomotivele, vagonetii si chiar o parte din liniile ferate care traversau curtea interioara a exploatarii, dar si alte obiecte de prin spatiile de productie.
Pe peretele din biroul unui fost sef a supravietuit insa o inscriptie din anii Epocii de Aur, in care sunt enumerate “obstacolele in calea gandirii creatoare”. Potrivit tabloului, oamenii muncii trebuie sa se fereasca de “obisnuinta, rutina, conservatorism, lipsa de informatii si atitudine necorespunzatoare”. “Chiar daca toate celelalte piedici au fost depasite, foarte frecvent pot aparea comoditatea si dezinteresul prematur”, mai precizeaza anuntul “mobilizator”. Celelalte birouri ale sefilor sunt si ele vraiste. Locul salopetelor din vestiarele minerilor este tinut aici de bucati mari de moloz provenit din tencuiala sau sobele furate, tabele cu angajati, registre si carti aruncate peste tot.
In curtea napadita de balarii, monumentul dedicat Sfintei Varvara, ocrotitoarea minerilor, “baiesi”, cum isi spun ei, zace in uitare. “In mina-i Dumnezeu cu noi”, spune inscriptia de pe monument, dar sfanta nu mai are pe cine ocroti. Cei 1.600 de ortaci care lucrau in 1990 la “AriesMin” Baia de Aries sunt acum pensionari, someri sau emigranti. Din populatia orasului, 80% este somera cu sau fara acte in regula. Multi dintre fostii mineri sunt bolnavi, dar autoritatile nu detin date concrete cu privire la procentul acestora.
Ortacii, bolnavi de silicoza si fibroza
Situatia este la fel in toate fostele exploatari: Baia de Aries, Rosia Montana si Zlatna. Singura care nu s-a inchis inca este EM “CupruMin” Abrud, salvata de o explozie a pretului mondial al cuprului. Si acolo sunt insa cam aceleasi probleme. Potrivit liderului de sindicat Viorel Hutuleac, din 170 de angajati testati medical 70 au fost depistati cu diferite boli profesionale, printre care silicoza si fibroza, dar si probleme cardiovasculare.
Primarul orasului Abrud, Tiberiu Ratiu, a spus ca niste studii comandate de institutia pe care o conduce arata ca aproximativ 30-40 la suta din cei disponibilizati au probleme de sanatate. El a spus ca majoritatea acestora apar dupa doi ani. De asemenea, oamenii au dificultati de adaptare. Dupa ce au facut naveta ani intregi, coborand si urcand 300-400 de metri altitudine zilnic, organismul acestora nu se mai poate adapta si apar tulburari cardiovasculare, a mai spus primarul.
Reconversia profesionala este, de asemenea, o provocare fara sorti de izbanda. Tiberiu Ratiu crede ca ortacii nu se pot apuca acum de lucruri care necesita finete, cand ei au fost obisnuiti cu munca bruta. La “CupruMin” mai lucreaza aproximativ 700 de persoane din cele 3.200 cate au fost in 1990.
“Ultima speranta” – joc de imagine
Proiectul de la Rosia Montana, initiat de o companie privata, “Gabriel Resources”, a fost vandut de campaniile de imagine ale acesteia ca fiind “singura speranta de dezvoltare a zonei”. In paralel, mai multe organizatii neguvernamentale au contestat vehement proiectul, a carui realizare este acum sub semnul intrebarii din cauza riscurilor de mediu pe care le presupune si a modului in care autoritatile ezita sa ia o pozitie.
Chiar si daca proiectul va fi realizat, el presupune angajarea directa a aproximativ 500 de oameni, in conditiile in care in toata zona sunt mii de someri calificati. Reprezentantii companiei canadiene se lauda ca, daca vor fi lasati sa construiasca exploatarea, Muntii Apuseni isi vor reveni din criza sociala de acum.
Cu astfel de promisiuni sunt amagiti motii de multa vreme. Pentru mineritul din Apuseni este insa nevoie de altceva. Mai precis, de o atentie mult mai importanta din partea Guvernului. Ar fi pacat ca o zona binecuvantata cu frumuseti naturale unice sa fie lasata sa moara doar pentru ca unii au avut interese in falimentarea exploatarilor miniere, iar altii se fac ca nu vad realitatea trista de azi.
Fiu de miner decedat in Spania
Lipsa locurilor de munca i-a determinat pe multi dintre ortaci sa plece din tara. Fiul lui Pamfil Valc a plecat in Spania sa-si incerce norocul, dar in urma cu cateva saptamani a murit intr-un accident de masina alaturi de un alt tanar roman. Pentru repatrierea trupului fara viata, romanii din Herentia (o localitate din Spania in care sunt cateva mii de moti) au pus mana de la mana pana au adunat 6.500 de euro.
“In acea zi au venit cu avionul sase romani morti acolo”, spune Pamfil Valc. Fiul sau a plecat “dincolo” pentru ca nu a putut sa-si gaseasca in orasele din Apuseni nici un loc de munca. “E mare pacat ce s-a intamplat cu mina! Acum nu o mai ramas nimic. Tineretul o plecat. Nu or mai ramas decat batranii. La fiecare casa de aici sunt plecati unul sau doi in strainatate. Fabrica la care lucreaza doua sute de femei ii tot ce o mai ramas aici”, adauga, intristat, motul. Autoritatile nu detin date concrete cu privire la numarul de emigrati din zona. Tot ce pot spune este ca acesta fluctueaza in functie de sezon. “Daca este unul plecat, la el pleaca si cate un var, cate un frate, care stau cateva luni si se intorc”, a mai declarat primarul din Abrud, Tiberiu Ratiu. Din Baia de Aries sunt plecati la munca in Spania aproape 1.000 de persoane, majoritatea ilegal. Pentru unii insa mirajul Spaniei s-a incheiat trist. Nu au avut insa alta solutie. Au preferat sa riste decat sa traiasca in saracie acasa.
Primaria – fara nici un leu in cont
Primarul orasului, Silviu Marzan, nu stie ce sa mai faca. “Inchiderea minei a fost ca o crima pentru oras. Studiile realizate au aratat ca zacamantul de aur mai putea fi exploatat inca 75 de ani. Dar asa s-a vrut, ca oamenii sa fie disponibilizati pentru a se putea vinde utilajele la fier vechi. Planul diabolic pus la cale a avut succes. Stresati si terorizati, minerii nu au avut alta solutie decat de a se inscrie pe listele de disponibilizare”, a spus Silviu Marzan. Edilul a completat ca institutia pe care o conduce nu mai are nici un leu in cont si ca in aceste conditii nu are cum sa plateasca salariile functionarilor. Primaria Baia de Aries are de recuperat de la fosta exploatare miniera creante de aproape 12 miliarde de lei vechi. Marzan sustine ca pentru a nu pierde acesti bani a pus sechestru pe majoritatea cladirilor detinute de “AriesMin” SA. El are un plan si cu spatiile parasite ale exploatarii, respectiv cu galeria minei. In opinia primarului, acestea ar putea deveni o atractie turistica importanta pentru Baia de Aries. Conditia principala este ca acestea sa revina Consiliului Local, care ulterior sa caute un investitor. Primaria are si alte proiecte care ar putea revitaliza orasul, insa nu dispune nici macar de resursele financiare pentru a demara discutiile cu posibilii parteneri.
