11.3 C
București
sâmbătă, 18 mai 2024
AcasăLifestyleFoodPovestea lui Viorel, campionul din sectorul 6

Povestea lui Viorel, campionul din sectorul 6

Există oameni pe care îi întâlnim o singură dată, dar care ne rămân mereu în minte, spunea poeta braziliană Cecilia Meireles. Viorel Tătaru (18 ani) este un astfel de om. Aflat de opt ani în grija Direcţiei de Asistenţă Socială, diagnosticat cu dizabilitate mintală accentuată, Viorel practică şapte sporturi şi a reuşit să obţină performanţă la cele mai multe.

L-am cunoscut pe Viorel într-o după-amiază friguroasă de joi. M-a întâmpinat chiar de la uşă, cu un zâmbet şi un ”Sărut mâna!”. Când am ajuns, tocmai se luase curentul în apartament şi toată lumea era adunată în sufragerie, camera cea mai luminoasă, să ia parte la interviu. Acasă erau doi dintre cei cinci colegi ai lui Viorel, precum şi două asistente sociale.

”Eu nu mă las niciodată învins pe unde mă duc”

S-a aşezat lângă mine pe canapea şi a început să răspundă, timid, la întrebările mele. Când a auzit că vreau să vorbim despre schi, ochii i s-au luminat şi a început să-mi povestească despre întreceri. Ba chiar m-a invitat la el în cameră, să-i văd diplomele, medaliile şi fotografiile din cea mai recentă competiţie, Jocurile Mondiale de Iarnă Special Olympics din Coreea de Sud. Un perete întreg era acoperit cu diplome obţinute la baschet, schi şi karate. Printre ele, chiar şi o diplomă de participare la dansuri moderne. Acolo nu s-a descurcat prea bine, mi-a mărturisit el încurcat.

Citeşte şi: Cum e să fii programator orb în România

”Eu nu mă las niciodată învins pe unde mă duc. Dacă am greşit, trebuie să repar”, mi-a spus Viorel, după ce mi-a arătat fotografiile cu colegii lui din Coreea. Atunci mi-a spus şi că nu se dă în vânt după poze, pentru că are ”nişte probleme” şi nu îi place cum arată în ele.

”Când mă apuc de ceva, merg până la capăt”

Puţini oameni au abilităţile lui Viorel, iar famecul lui constă tocmai în faptul că nu e conştient de cât de bun e în ceea ce face: practică şapte sporturi – karate – aikido, schi, şah, tenis de masă, fotbal, baschet şi dansuri moderne – şi este medaliat al Jocurilor Mondiale Special Olympics de anul acesta.

A descoperit schiul în urmă cu şase ani, când a fost într-o tabără de sporturi de iarnă, organizată în Munţii Parâng. La început, i-a fost frică, mărturiseşte el, mai ales să nu lovească jaloanele puse pe pârtie. Dar şi-a învins teama şi a ajuns să participe la competiţii europene – Taberele de pregătire din Austria din 2011 şi 2012, Jocurile Regionale ale Bavariei din 2010 şi Jocurile Mondiale de Iarnă Special Olympics din 2013.

Secretul reuşitelor lui stă în tenacitatea tânărului: ”Mie nu-mi place să mă grăbesc, îmi place să fac lucrurile uşor. Dacă fac ceva, nu mă grăbesc şi, dacă mă apuc de ceva, merg până la capăt”.

Citeşte şi: Oameni care şi-au învins dizabilitatea. O tânără luptă cu sindromul Down în paşi de vals

La competiţia de anul acesta, de la Pyeong – Chang, Viorel a câştigat medalia de argint la slalom super-uriaş, bronz la slalom şi locul V la slalom uriaş. ”Acum, când am fost în Coreea de Sud, erau două piste: una mică şi una mare. La cea mică nu mi-a fost frică. La aia mare, am luat locul III si la cea mică, locul II”, povesteşte tânărul.

L-au cucerit mâncarea coreeană, fetele şi sportivii pe care i-a întâlnit acolo. Viorel mi-a explicat că, atunci când merge într-o competiţie, nu-i place să stea cu oameni cunoscuţi, ci să îşi facă noi prieteni. Şi chiar şi-a făcut: printre ei, un sportiv american. ”El a luat acolo locul VII. A spus că i-a plăcut de mine şi am făcut o întrecere”. L-a învins atunci, dar i-a spus: ” ‹‹ Fă şi tu cum am făcut eu.›› Şi am făcut asta, m-am luat după el”. L-am întrebat dacă admiră pe cineva în mod deosebit şi, după ce s-a gândit o vreme, mi-a răspuns afirmativ şi a spus: ”Să nu fie o vedetă prea mare”.

Colegul lui de cameră, Eugen, mi-a povestit chiar că, atunci când merg la munte, în tabere, Viorel îi învaţă pe toţi să schieze. ”Şi e greu”, a spus tânărul. Viorel s-a mulţumit doar să râdă.

Un drum greu

Viorel Tătaru, diagnosticat cu handicap mintal accentuat, se află în grija Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din Sectorul 6 de opt ani. Când avea 10 ani, a fost părăsit de mama lui şi a ajuns la Centrul pentru Copii cu Dizabilităţi ”Sfântul Andrei”, din Sectorul 6. Din 2010, este elev al Şcolii Profesionale Speciale Nr. 3, pe care o va absolvi anul acesta.

Singurele momente în care l-am simţit trist pe Viorel au fost când l-am rugat să-mi povestească despre mama lui, cu care băiatul se întâlneşte din ce în ce mai rar. S-a lăsat, atunci, o tăcere lungă în cameră, iar tânărul şi-a coborât privirea. A spus doar că îşi iubeşte mama şi că se înţelege bine cu sora lui, Alexandra. Şi fetiţa de 13 ani este tot în plasament.

Tânărul locuieşte într-un apartament social, împreună cu alţi cinci băieţi, de vârste apropiate. Întreţinerea lui este asigurată în totalitate de Direcţie, iar, după ce va termina cursurile, va trebui să-şi caute de lucru. El va beneficia în continuare de ajutorul DGASPC-ului.

Grădinar sau distribuitor de pliante

Când va termina şcoala, Viorel şi-ar dori să fie grădinar sau distribuitor de pliante. I-ar plăcea să împartă hârtii, pentru că ar vorbi cu mulţi oameni. ”Dacă sunt unii oameni cărora nu le place de mine că împart pliantele şi nu iau, nu mă supăr, îi las în pace”, spune tânărul.

N-ar vrea să renunţe nici la sport, dar nu ştie dacă ar putea să trăiască doar din asta.

În timpul liber, Viorel se distrează cu colegii, se joacă tenis de masă şi pe consolă. La jocurile pe consolă, ia bătaie şi se mai supără, dar îi trece. Îi mai place să iasă afară, să ia ”o gură de aer” şi să se recreeze. A avut şi o prietenă, dar spune că acum e singur. Colegii îl tachinează, dar el se întoarce serios spre ei şi spune că nu mai e cu fata cu care era.

L-am întrebat ce i-ar sfătui pe cei care vor să se apuce de un sport. ”Să aibă curaj, să nu le fie frică”, a spus Viorel. Şi vor reuşi. Până la urmă, el este dovada vie că se poate.

Ce înseamnă dizabilitatea mintală accentuată

Viorel are un handicap mintal accentuat, care presupune un IQ cuprins 20 – 25 până la 35 – 40, cu scor GAFS (cuantificare a modului în care simptomele tulburării psihice afectează nivelul global de funcţionare al pacientului) 31 – 50, conform parametrilor oficiali stabiliţi de Ministerul Sănătăţii, în mai 2013.

În această situaţie, adaptarea la situaţii noi nu se realizează conform vârstei cronologice, persoana are un ritm de dezvoltare lent şi au loc blocaje psihice. De asemenea, persoana este capabilă să efectueze sarcini simple sub supraveghere, are nevoie de servicii de sprijin şi se poate adapta la viaţa de familie şi comunitate, se arată în Ordinul Ministerului Sănătăţii.

"Persoanele cu un handicap mintal accentuat au o logică şi un simţ pentru matematică scăzute, dar, ajutate, ele pot relaţiona bine. Într-un sport, este mai important instinctul de adaptare muscular, decât o inteligenţă sclipitoare", a explicat, pentru RL, psihiatrul Ana-Maria Iordache, de la Centrul Mindcare.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă