» Polonia vrea sa devina a saptea economie a Europei, pastrand insa in acelasi timp cuceririle sociale, precum si influenta sindicatelor.
» Strategia guvernamentala Polska 2025 pune accentul si pe cooperarea cu Biserica Catolica.
» Statul nu va putea salva santierele navale.
Polonia este pe cale de a deveni a saptea economie a Europei, iar eforturile guvernelor succesive au mers in directia atingerii acestui obiectiv, pastrand insa in acelasi timp cuceririle sociale care au facut ca modelul polonez sa se apropie de cel al "economiei sociale de piata", dupa modelul tarilor Europei occidentale continentale mai degraba decat dupa cel al Marii Britanii sau al Statelor Unite. Sindicatele sunt foarte puternice si influente in Polonia, lucru care nu e de mirare, dat fiind ca lupta sindicatelor a fost elementul decisiv care a dus la caderea regimului comunist. Reformele economice in Polonia nu pot fi astfel adoptate decat dupa ce au trecut printr-un dialog intre putere si acest important partener social pe care il reprezinta sindicatele.
Polonia a intrat in UE cu foarte mari atuuri: 30% din suprafata tarii e acoperita de paduri, iar 60% reprezinta terenurile agricole. Taierea padurilor si agricultura intensiva au fost mai putin importante decat in alte tari ale fostului bloc comunist. Polonia va cauta sa pastreze aceasta stare de lucruri, investind in protectia mediului si in agricultura biologica.
Viitorul carbunelui si al santierelor navale
Printre specificitatile Poloniei se numara si faptul ca e vorba de o tara cu enorme resurse energetice, in care carbunele inca joaca un rol important. Asta pune problema administrarii rationale a exploatarii carbunelui, astfel incat carbunele sa poata intra printre sursele "de energie curata". Carbunele produce astazi un sfert din energia necesara Poloniei, iar exploatarea sa va continua cel putin 15 ani de acum inainte, la nivelul actual. Strategia oficiala urmareste mentinerea exploatarii carbunelui – spre deosebire de ceea ce s-a intamplat in multe tari ale Europei occidentale –, insa in acelasi timp se cauta si transformarea mineritului prin introducerea unor tehnologii care sa respecte mediul inconjurator.
La fel de importanta precum chestiunea minelor de carbune este cea a santierelor navale. Aceste gigantice santiere nu erau rentabile nici macar in timpul comunismului, insa in cadrul economiei planificate si in absenta statisticilor fiabile, lucrul putea fi atunci ascuns. Pentru polonezi, santierele navale au o mare importanta afectiva, intrucat acolo a inceput revolta sindicalistilor din Solidaritatea. santierul din Gdansk nu este amenintat in mod imediat, insa cele din Szczecin si Gdynia, care sperau sa beneficieze de un program european, se afla in pragul lichidarii. Mai mult, Comisia Europeana a cerut santierelor sa returneze ajutoarele financiare primite din partea statului polonez, intrucat s-ar fi incalcat regulile concurentei.
In acel moment, cotidianul polonez Gazeta Wyborcza scria cu amaraciune: "UE este in stare sa toarne miliarde de euro in sectorul bancar pentru a-l salva de la faliment, dar refuza sa ajute o intreprindere care are o foarte mare insemnatate istorica". Realitatea este insa ca o parte din vina pentru soarta santierelor o poarta statul polonez, care vreme indelungata a evitat, de teama sindicatelor, sa restructureze functionarea santierelor.
Chestiunea demografica
Polonia este o tara (si o cultura) cu o mobilitate foarte scazuta. Polonezii nu sunt dispusi sa-si schimbe usor locul de munca si nici sa se mute in alt oras daca li se ofera posibilitatea, aceasta situatie avand explicatii atat culturale, cat si logistice, principalul obstacol constand in dificultatea de a obtine un spatiu locativ de calitate. In strategia pentru viitor a guvernului intra si incurajarea mobilitatii, prin crearea conditiilor care ar face ca mutarea, plecarea in alta localitate, sa nu mai fie o experienta atat de traumatica. In prezent, polonezii prefera mai degraba sa plece sa lucreze in strainatate decat sa se mute intr-un alt oras polonez unde li s-ar putea oferi un loc de munca. Exodul spre Occident a luat, de altfel, proportii atat de mari, incat a devenit o problema alarmanta. La fenomenul exodului se adauga curba ingrijoratoare a demografiei. Sociologii polonezi avertizeaza ca populatia Poloniei va scadea in urmatoarele decenii, dar ca o solutie ar fi incurajarea imigratiei.
In momentul caderii comunismului, Polonia, cu o populatie de aproape 40 de milioane de locuitori, era o tara relativ omogena etnic, cu exceptia comunitatilor de bielorusi si lituanieni de-a lungul frontierei sale rasaritene. Chiar si astazi, numarul strainilor care traiesc in Polonia si care au obtinut cetatenia poloneza este neglijabil in comparatie cu peisajul socio-etnic al tarilor occidentale. Aparitia unei persoane de culoare pe strada produce si azi surpriza pe fetele trecatorilor, in special in localitatile din provincie. Fara o imigratie sustinuta insa, scaderea populatiei va fi inevitabila. Oficiul national de statistica a calculat ca, in 2035, doar ceva mai mult de o treime din femeile poloneze se vor incadra in varsta biologica la care pot naste copii, fata de 50% astazi. Trebuie spus insa ca se anticipeaza ca in acel moment mult mai putini polonezi decat astazi vor fi dispusi sa plece la lucru in strainatate, intrucat conditiile de munca si salariile vor fi ajuns la nivelul Occidentului.
Puterea politica si Biserica
Tara conservatoare, in care catolicismul joaca un rol dominant, Polonia acorda un mare rol in strategia sa de viitor dezvoltarii familiei. Buna functionare a familiei e vazuta in Polonia ca o garantie a bunei functionari a societatii in ansamblu. Programul guvernamental adoptat in 2004, care poarta numele revelator de "Polska 2025", isi propune ca pana atunci bunastarea populatiei si, implicit, a familiilor, sa fie asigurata astfel incat cel putin nevoile de baza sa fie in intregime garantate pentru totalitatea membrilor societatii. Asta inseamna asigurari medicale si pensii generoase, precum si un sistem de invatamant modern.
Strategia guvernamentala "Polska 2025" pune accentul si pe cooperarea cu organizatiile nonguvernamentale, precum si cu Biserica Catolica. Nici o strategie guvernamentala serioasa din Polonia nu poate sa ignore problema relatiilor statului cu Biserica. Influenta Bisericii are insa limite chiar si in Polonia, asa incat nici macar Biserica nu va putea salva santierele navale, cu toata incarcatura lor istorica si emotionala.
