Autorităţile de la Bucureşti nu fac mai nimic pentru promovarea vinurilor pe plan internaţional şi nici nu există date exacte referitoare la piaţa internă.
Chiar dacă mai toţi românii cred contrariul, despre vinurile româneşti nu se cunoaşte mai nimic pe plan european şi mondial. O spune răspicat specialistul în vinuri Cătălin Păduraru, cel care organizează International Wine Contest Bucharest.
În afară de faptul că în cadrul Ministerului Agriculturii nu există un departament dedicat vinului, aşa cum ar fi normal, în promovarea produselor viticole româneşti nu se implică nici alte instituţii, cum ar fi ministerele Turismului, cel al AfacerilorExterne, al Culturii sau al Economiei.
„De când a fost instalat în funcţie, ministrul Agriculturii, Petre Daea, nu a pomenit niciodată cuvântul vin“, remarcă Păduraru, care exemplifică în acest fel dezinteresul autorităţilor pentru domeniul pe care el încearcă să-l promoveze.
Moldova, record mondial
Cătălin Păduraru spune că Republica Moldova se descurcă mult mai bine decât România pe piaţa internaţională a vinurilor: „Cel mai bun exemplu este că autorităţile de la Chişinău au abonament de stat la Wine Intelligence, fapt pentru care au acces la studii, pe baza cărora pot genera predicţii“.
Puţini ştiu că Republica Moldova deţine un record mondial: este ţara cu cea mai mare suprafaţă viticolă raportată la suprafaţa agricolă. „E una dintre puţinele resurse ale Moldovei. Când ruşii nu le-au mai importat vinurile, au fost obligaţi să reformeze întrega estetică. Au făcut progrese imense şi sunt foarte activi pe piaţa de profil – ba în China, ba în Japonia, ba în Statele Unite“, spune Cătălin Păduraru.
Şi nu numai moldovenii se mişcă mai bine decât noi în Europa şi în lume. Slovacia şi Cehia, cunoscute îndeob-şte ca ţări producătoare de bere, au un palmares mult mai bun decât al României. Şi la capitolul consum de vin, dacă este să luăm în calcul ceea ce se vinde legal, fiscalizat, stăm foarte prost – în România se bea mai puţin vin decât în Kîrgîstan.
Comunicare inexistentă
Rezumând, la noi industria viti-vinicolă duce o acută lipsă pe partea de comunicare. România a accesat fonduri europene importante pentru replantarea viilor, dar şi pentru retehnologizarea fluxurilor de producţie. În schimb, nu am atras niciun ban pe componenta de comunicare, chit că şi aici sunt fonduri disponibile de la Bruxelles şi nu puţine, de nivelul a zeci de milioane de euro.
În condiţiile în care procedurile de accesare a banilor europeni pentru acest domeniu sunt greoaie, nici pe plan local nu s-a făcut mare lucru. „De exemplu, Televiziunea Română ar trebui să aloce vinului spaţiu de emisie măcar procentual cu aportul industriei în PIB“, opinează Păduraru.
Şi potenţial ar fi. „Vinurile roşii ne ies foarte bine, putem concura cu ele pe piaţa internaţională. La albe piaţa e mai aglomerată, dar, de exemplu, Feteasca Neagră în cupaj are randamente foarte mari la concursuri. Are mai multe premii decât Cabernet Sauvignon, chiar dacă e mai puţină“, explică expertul în vinuri.
Concurs de vinuri la Bucureşti
Cum autorităţile nu fac mai nimic pentru promovare, Cătălin Păduraru organizează, în perioada 25-28 mai, International Wine Contest Bucharest, singurul concurs din lume fără taxe de participare.
Concursul este organizat la inițiativa Oficiului Național al Viei și Produselor Vitivinicole (ONVPV), de către ASER Wineconsulting, în parteneriat cu Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR), sub patronajul Organizației Internaționale a Viei și Vinului (OIV). Este vorba de cea de a XIII-a ediție recunoscută de acest for interguvernamental, care grupează 45 de țări producătoare și consumatoare de vin din lume. Concursul este organizat în conformitate cu normele concursurilor internaționale de vinuri elaborate, iar aprecierea probelor va fi făcută de un juriu internațional.
Mamaia a crescut consumul de vinuri spumante
Structura consumului de vin s-a schimbat în România în ultimele decenii. „S-a schimbat şi consumatorul de vin, vorbim de o altă generaţie, racordată la alte surse de informare. La aceasta se adaugă şi libertatea de circulaţie, pe care am dobân-dit-o odată cu intrarea în UE“, spune Cătălin Păduraru.
În anii ’90, consumul de vinuri roşii era sub 30%, însă acum este sensibil egal cu cel de vinuri albe, între ele situându-se rose-ul, care câştigă teren de la an la an. Trebuie menţionat faptul că acum 20 de ani practic nu exista vin rose românesc, ci doar cupaje între alb şi roşu, cu excepţia Busuioacei de Bohotin.
S-a majorat sensibil şi consumul de vinuri spumante. Dacă în urmă cu mai bine de un deceniu singurele viabile erau cele produse de Jidvei şi Halewood, acum mai toate cramele produc vinuri spumante: de la Cotnari la Tohani, de la Budureasca la Panciu şi de la Ştirbei la Gârboiu.
Explicaţia este extrem de simplă, şi anume că s-au înmulţit ocaziile de consum. Dacă înainte se bea şampanie doar de Revelion sau când era ziua cuiva, acum se consumă şi pe pârtie, pe plajă la Mamaia sau chiar la micul dejun în hotelurile de mai mult de patru stele. Iniţial, vinificatorii autohtoni au delegat sarcina spumantelor în străinătate şi abia apoi s-au apucat să le facă şi în ţară. O altă noutate a pieţei româneşti este că în Italia se fabrică prosecco, care apoi este vândut sub brandul Zarea.
Resurse. Sâmburii de struguri rămân neexploatați
Industria viticolă nu înseamnă doar vin, ci şi produse conexe. La acest capitol însă România este practic inexistentă. De exemplu, spune Cătălin Păduraru, la noi sâmburii de struguri sunt consideraţi deşeuri, în vreme ce în ţări ca Franţa, de exemplu, sunt folosiţi pentru uleiuri esenţiale. Acestea sunt folosite apoi în centre SPA, în turismul balnear. În general, turismul viticol îşi face foarte timid simţită prezenţa în România, remarcă Ovidiu Gheorghe. În Uniunea Europeană, aproape 80% din producţia de vin se vinde „la poarta fabricii“. Adică direct la podgorie.
