Hamid Karzai, supus unor intense presiuni occidentale, a promis că va înlătura responsabilii corupţi, a căror menţinere în funcţii perturbă funcţionarea statului afgan şi distruge încrederea populaţiei faţă de conducătorii săi. Dar, pentru experţi, promisiunile lui Karzai se lovesc de puterea seniorilor afgani, şefi de război sau oameni ai puterilor locale, care controlează de fapt ţara şi bântuie culisele puterii la Kabul. Regimul este cangrenat de corupţie, care pentru banda sa de hoţi şi de „tovarăşi” este doar rutină. Din 2010, Kabul Bank, fosta cea mai mare instituţie financiară privată din Afganistan, este în centrul unei enorme afaceri de corupţie care a dus la o încleştare între FMI şi autorităţile afgane.
Corupţia în Afganistan depăşeşte de departe „mica corupţie” şi mitele. În realitate, numeroşi membri ai puterii Karzai câştigă fabulos de pe urma războiului. Corupţia este pretutindeni, de la statul central la contractele pentru dezvoltare şi cele de securitate. Iar pentru cine se exprimă prea brutal contra corupţiei, intrarea în ţară este interzisă. De exemplu, preşedintele Hamid Karzai a interzis reprezentantei republicane a statului California să intre în Kabul pentru că afirmase că preşedintele şi partizanii lui guvernează prin tactici de excudere şi folosesc banii pentru a rămâne la putere. La fel de consternantă a fost şi decizia de împiedicare de a intra în Afganistan a preşedintelui subcomitetului de Afaceri Externe pentru supervizare şi anchete a Camerei Reprezentanţilor a SUA, având în vedere că americanii contribuabili cheltuiesc peste 2 miliarde în fiecare săptămână în conflictul care durează de 11 ani şi că peste 2.000 de militari americani şi-au pierdut viaţa pentru guvernanţii de la Kabul.
Drama vieţii reale care se joacă în provincia Kandahar între antreprenorul afgan Naseem Pachtune Sharifi şi fratele preşedintelui Hamid Karzai, Quayum Karzai, ilustrează daunele potenţiale ale unui astfel de comportament din partea celor aflaţi în poziţia de autoritate. Ca mulţi alţii din diaspora afgană, Sharifi, 37 de ani, a revenit în patrie după căderea talibanilor pentru a ajuta la reconstrucţie şi a investit în societatea civilă. Este pionierul unei societăţi de panouri de afişaj exterior şi a fost redactor şef al revistei Surgar Weekly la Kandahar. Imperiul său mediatic a devenit al patrulea mare angajator în regiune datorită contractelor cu bănci, companii de telefonie mobilă şi chiar cu NATO – proiecte de eradicare a culturilor de mac. Întreprinderea lui dinamică a luat sfârşit când primarul din Kandahar, Ghulam Hamidi, prieten de multă vreme al lui Karzai, a ridicat arbitrar taxele pentru panouri publicitare de la 6 la 60%. Când Sharifi a rezistat, panourile au fost incendiate, demolate, distruse. Au urmat ameninţări, de la apeluri telefonice anonime până la intimidările poliţiei din Kandahar şi Sharifi a fost condamnat încă o dată la exil.
Quayum Karzai, restaurator la Baltimore dar care domină şi sectorul contrucţiilor şi al securităţii la Kandahar a luat rapid locul lui Sharifi, şi-a fondat propria firmă de afişaj, care are preţuri de patru ori mai mari decât fosta firmă a lui Sharifi. Quayum nu este singurul Karzai implicat în acest tip de tactici dure contra rivalilor din afaceri. Ahmed Wali Karzai, asasinat anul trecut, şi-a consolidat puterea folosind poziţia sa de puternic preşedinte al consiliului provinciei Kandahar şi bazându-se pe reţeaua cvasimafiotă a miliţiilor care au câştigat milioane de dolari parazitând întreprinderile de securitate care beneficiau de contracte de escortă a convoaielor NATO.
O telegramă diplomatică publicată de WikiLeaks relevă că autorităţile americane au putut descrie puterea clanului Karzai în Kandahar ca o „aristocraţie semimodernă”. Anchetatorii Congresului SUA au descoperit dovezi flagrante că banii contribuabililor americani creaseră involuntar o reţea de seniori de război care hrănesc elanul insurecţional cu ajutorul economic al coalţiei. Mai rău, responsabili militari americani raportează că puterea din Kandahar este concentrară în mâinile familiei Karzai care în realitate susţine insurecţia.
Un clan în panică
Clanul Karzai este în panică – cine va pune mâna pe uriaşa lor avere după retragerea trupelor americane? Orice afacere este riscantă în Afganistan. În fiecare zi, echilibrul puterii se schimbă şi când americanii vor pleca, vor fi mult mai puţini bani pentru a face afaceri.
Totul părea în ordine până în iulie trecut şi misteriosul asasinat al lui Ahmed Wali Karzai, fost chelner într-o cafenea din Chicago înainte de a deveni cel mai puternic om din ţară, din umbra fratelui său (era şeful tribului Popalzai şi prezida consiliul provincial din Kandahar). Apoi, cărţile au fost reamestecate şi s-a instalat confuzia. Hamid şi-a plasat un alt frate, Shah Wali, în fruntea tribului său, un individ avid de câştig şi lipsit de scrupule. El a făcut în aşa fel încât a fost numit directorul proiectului Aino Mena, un program de construire a 15.000 de locuinţe pe terenuri aparţinând armatei, nu departe de Kandahar. Promotorul afacerii este societatea Afco, unde, printre cei patru asociaţi se află şi Mahmoud Karzai. Prea puţin dornic să se afle pe locul doi, Shah Wali şi-a creat propria firmă, a deschis conturi bancare pe numele lui şi a transferat 55 milioane de dolari ce aparţineau Aino Mena. Furios, Mahmoud a cerut restituirea lor. Shah Wali nu a contestat substituirea, dar a jurat că a făcut-o pentru binele locuitorilor din Kandahar, pentru că oribilul lui frate ar fi putut provoca falimentul societăţii şi ar fi transferat fraudulos banii în Dubai, cum a făcut în 2010 cu fondurile defunctei Kabul Bank, un scandal care încă nu s-a încheiat.
Lovitura fratelui Mahmoud
Scandalul Kabul Bank, prima bancă privată din Afganistan, victimă a deturnărilor de fonduri de circa un miliard de dolari, ilustrează corupţia care afectează ţara până la cel mai înalt nivel al puterii. Afacerea a demarat în septembrie 2010, când banca, ce plătea şi salariile a 80% dintre funcţionari, între care o parte a armatei, este declarată în cvasi-faliment, provocând panică în rândul clienţilor. Rapid, mai mulţi administratori, între care Mahmoud Karzai, fratele preşedintelui Hamid Karzai, şi un frate al vice-preşedintelui Mohammad Qasim Fahim, sunt acuzaţi că şi-au acordat importante credite pe care nu le-au nerambursat niciodată, în valoare de 900 milioane dolari.
În iunie trecut, Abdul Qadir Fitrat, guvernatorul Băncii Centrale a Afganistanului (BC), anunţa dintr-un hotel situat la periferia Washingtonului, că a demisionat şi a fugit în SUA „de teamă pentru propria viaţă”. În aprilie, el denunţase în faţa Parlamentului afgan, nume şi cifre precise dezvăluind un scandal financiar fără precedent, cel al Kabul Bank. Potrivit conturilor BC, liderii băncii Kabul produseseră în şase ani pagube uriaşe. Raportată la proporţiile economiei afgane, al cărui produs intern brut real depăşea cu puţin 7 miliarde dolari în 2011, potrivit FMI, amploarea acestor pierderi este inedită în istoria mondială a finanţei. Ele scoteau la lumină corupţia endemică ce domneşte în Afganistan şi incapacitatea totală a guvernului lui Karzai de a face faţă situaţiei, cu trei ani înaintea retragerii trupelor americane şi în momentul în care antreprenorii nu gândeau decât cum să profite de ajutorul internaţional atâta vreme cât va curge.
La jumătate de oră după demisia lui Fitrat, biroul preşedintelui Karzai îl califica „trădător” şi a fost trimis Interpolului şi ambasadei SUA din Kabul, un mandat de arestare. Se avea în vedere şi arestarea lui Sherkhan Farnood, fondatorul băncii şi a preşedintelui ei, Khalilullah Ferozi, care circulau liber prin Kabul. De atunci, se aşteaptă un ipotetic proces. Biroul anticorupţie i-a „albit” pe Mahmoud Karzai şi Abdul Hassim Fahim, ambii acţionari ai băncii, cu condiţia ca să ramburseze sumele oficial considerate ca împrumuturi frauduloase – un total de 182 milioane dolari. Fapt ce nu s-a petrecut.
Bancheri-traficanţi
Scandalul de corupţie a provocat furia donatorilor internaţionali de fonduri care susţineau Afganistanul şi Kabul Bank a devenit pretextul unei înfruntări între autorităţile afgane şi FMI, care, din martie 2011 a blocat plata unei rate a ajutorului internaţional la bugetul de stat. FMI cere ca guvernul să rezolve pierderile băncii – doar 70 milioane dolari au fost recuperaţi în iulie – şi totodată o reformă a sistemului bancar şi un proces care să nu fie doar o pantomimă. Farnood, fondatorul Kabul Bank, omul care a permis puternicilor ţării să se servească din depozitele celor 1,3 milioane de afgani, este un aventurier plecat de la nimic. Născut într-o familie săracă din nord, acest jucător de poker la nivel internaţional se visa fondatorul unui conglomerat industrial şi financiar. Şi-a petrecut majoritatea vieţii de adult în străinătate, mai ales la Moscova, unde a fondat, în anii 1980, într-o cameră de student, o socitate de transfer de bani pentru importante reţele afgane din Rusia. Potrivit unui fost oficial al forţelor NATO în Afganistan, el ajunsese ca în 15 ani să îşi extindă reţeaua din Asia Centrală, Pakistan, Iran, China, până în Europa şi Calfornia. A transferat bani din Dubai pentru o mulţime de negoţuri licite, dar a spălat fonduri pentru talibani, pentru traficanţi de droguri şi Al Qaeda. După căderea talibanilor, aliatul american a încurajat crearea de bănci private şi Farnood s-a aliat cu Mahmoud Karzai, crezând că reprezintă o poliţă de asigurare.
A investit milioane pentru a-şi crea un imperiu – ciment, televiziune, staţii de benzină, imobiliare în Kabul şi afacerea Pamir Airways.
Un alt personaj este Ferozi, numit director al băncii în 2008. Şi el a locuit multă vreme în Rusia, a făcut şcoala de poliţie la Oufa, în Başkortostan şi apoi a traficat smaralde pentru Alianţa de Nord a comandantului Ahmed Chah Massoud, înainte de a veni director la Kabul Bank. S-a ocupat aşa cum ştia de instituţia financiară care a început să funcţioneze pe sistemul piramidei lui Ponzi. În paralel, Farnood menţinea fluxul banilor aducând în afacere întreprinderi legitime. Ferozi s-a înţeles însă cu Mahmoud Karzai şi Hassin Fahim şi a distribuit credite în lanţ, care bineînţeles nu aveau nici o şansă să fie recuperate. Un furt rapid şi pierderi masive pe piaţa imobiliară din Dubai au dus la cvasifalimentul băncii. Când BC le-a cerut demisia, de frica falimentului clienţii au asaltat ghişeele. În prezent, statul încearcă să revândă bunurile băncii în emirat, unde Ferozi a cumpărat 35 vile de lux pe insula artificială Palm Jumeirah. Relaţiile sus-puse sunt mai importante decât justiţia şi preşedintele Karzai i-a eliberat pe Farnood şi Ferozi în septembrie.
Seniorii
Mohammad Qasim Fahim, este tadjik, mareşal pe viaţă şi – în timpul luptei anti sovietice (1979-1989), al războiului civil (1992-1996) şi al domniei talibanilor – fostul braţ drept al şefului de război tadjik şi el, Ahmad Shah Massoud, asasinat. Potrivit unor surse diplomatice, Fahim este implicat în diverse activităţi criminale, între care trafic de droguri şi răpiri. Fieful lui Fahim este Panshir, provincie tadjikă la nord de Kabul, citadela inexpugnabilă a lui Masoud după 1979.
Ahmad Wali Karzai, asasinat anul trecut, fost şef al consiliului provincial din Kandahar (sud), bastion al talibanilor, unde a instalat un adevărat sistem mafiot, potrivit unui diplomat occidental. Suspectat că este amestecat, împreună cu Gul Agha Sherzai, în traficul cu droguri, controla economia locală şi investea masiv în domeniul imobiliar cu metode ilegale, în special exproprieri forţate.
Gul Agha Sherzai, pachtun, fost şef de război, a luptat contra ruşilor în anii 1980, apoi contra talibanilor în anii 1990. Guvernator popular în provincia Nangarhar (est), după ce guvernase provincia Kandahar. Suspectat de trafic de droguri alături de Ahmad Wali Karzai, este un apropiat al colonelului Abdul Razziq, supranumit şi „Naşul”, puternicul şef al poliţiei de frontieră din Kandahar, şi el suspectat de trafic de droguri, potrivit documentelor Forţei NATO în Afganistan (ISAF). Surse militare occidentale au evaluat averea lui Razziq la 300 milioane dolari.
Abdul Rashid Dostom, uzbek, originar din nord, fost şef de război. A lucrat pentru guvernul comunist afgan (1978-1992), epocă în care miliţienii săi erau cunoscuţi pentru cruzimile lor, a combătut mujahedinii înainte de a i se alătura lui Massoud în Alianţa Nordului, în 1992, apoi s-a aliat fostului premier Gulbuddin Hekmatyar, astăzi intrat în clandestinitate pentru că luptă contra forţelor internaţionale. Dostom a fost acuzat de numeroase crime – răpiri, trafic de toate felurile – şi crime de război, în special de moartea a mii de prizonieri talibani la finele anului 2001. Influenţă puternică asupra nordului ţării.
