La Bangkok, reprezentanţi din 177 de ţări semnatare ale Convenţiei privind comerţul mondial cu specii sălbatice (CITES) participă la o reuniune consacrată urgenţei măsurilor de stopare a traficului cu specii ameninţate cu dispariţia, trafic ce se dovedeşte din ce în ce mai bine organizat cu fiecare an. Fondul Mondial pentru Natură (WWF) şi Traffic doresc sancţiuni mai severe împotriva ţărilor care încalcă legile.
Reţelele de crimă organizată au des-co-perit în comerţul ilegal cu specii ame-ninţate cu dispariţia o activitate rentabilă cu riscuri reduse. Traficul cu animale sălbatice, care înglobează braconarea, capturarea, colectarea şi transportul, „are loc cu o viteză uluitoare“, arată WWF, potrivit căruia, în 2012, peste 10.000 de elefanţi au dispărut din pădurile şi savanele Africii. Doi rinoceri sunt ucişi în fiecare zi în sudul continentului african, dublu faţă de 2007.
Cauza este cererea pieţelor asiatice, în primul rând China, Vietnam şi Thailanda, ultima fiind considerată placa turnantă a acestui gen de trafic. Fildeşul este cerut pentru fabricarea bijuteriilor sau a obiectelor de artă, iar coarnele făcute pudră sunt considerate a avea virtuţi terapeutice şi afrodisiace.
În consecinţă, preţul unui corn de rinocer a ajuns la 60.000/ dolari kg, de două ori mai mare faţă de cel al aurului sau al platinei, iar pe piaţa neagră este mai valoros decât diamantele sau cocaina. Braconajul este un trafic cu risc minim pentru crima organizată, fiind puţine şanse de a fi pedepsit dacă eşti prins. Braconierii condamnaţi în Africa de Sud primesc o amendă de 14.000 dolari, în timp ce traficul a 5 grame sau mai puţin de cocaină este pasibil de 5 ani de închisoare în SUA. Acest gen de comerţ aduce anual circa 120 miliarde dolari, ceea ce îl situează pe locul 4 la nivel mondial, după traficul cu arme, cel cu droguri şi cel cu fiinţe umane. Potrivit ultimului ra-port al WWF, în afara faptului că acest comerţ criminal împinge anumite specii spre dispariţie, el ameninţă şi securitatea naţio-nală şi creşte riscurile pentru popu-laţii.
„Comerţul ilegal cu specii ameninţate a crescut în mod spectaculos în ultimul deceniu, fenomenul fiind imputat reţelelor criminale internaţionale“, arată documentul, în timp ce directorul general al WWF International, Jum Leape, afirmă că „se impune un răspuns la scară mondială pentru contracararea acestor reţele“.
Comunităţile cele mai sărace sunt cele care au cel mai mult de pierdut din cauza acestui comerţ ilicit. Paznicii parcurilor şi rezervaţiilor sunt în prima linie a acestui „război“ şi mulţi îşi pierd viaţa. În decembrie trecut, cel puţin 1.500 kg de fildeş de elefant au fost rechiziţionate în Malaezia, captura, care provenea din Togo, urmând a ajunge în China. Amploarea traficului cu animale sălbatice a atras noi actori, mult mai periculoşi, vânători internaţionali care îşi pun la dispoziţie experienţa pentru a obţine beneficii uriaşe lucrând pentru clienţi străini.
Bani pentru terorism
Majoritatea acestui comerţ este în prezent sub controlul reţelelor criminale internaţionale care îşi extind progresiv ramificaţiile. Profiturile sunt dirijate în principal spre achiziţionarea de arme şi finanţarea războaielor civile şi activităţi teroriste. Numeroasele întrevederi cu guverne şi organizaţii internaţionale purtate de cabinetul de cercetări internaţionale Dalberg relevă că implicarea reţelelor criminale a dus la creşterea grupărilor rebele. Persoanele interogate estimează că absenţa unui răspuns credibil din partea poliţiei şi a sistemului judiciar este benefică grupurilor de crimă organizată. Raportul subliniază că acest comerţ ilegal cu specii sălbatice este considerat o problemă strict de mediu, şi nu una de criminalitate internaţională. Potrivit The Independent, traficul cu animale şi plante sălbatice reprezintă 160 miliarde dolari pe an şi, pentru prima oară, ONU a trecut această problemă pe agenda sa.
În Asia şi mai ales în pădurile tropicale efectele sunt cele mai sensibile, dar dacă „ameninţările asupra tigrilor şi elefanţilor sunt evidente, existenţa rinocerilor, urşilor, leoparzilor, maimuţelor şi a altor primate este, de asemenea, în pericol.
Traficul cu animale sălbatice, vândute vii ca animale de companie sau moarte pentru blană, os şi carne, pentru mustăţi sau gheare, are ţinta finală China sau ţări din sud. Traficul este alimentat de cererea asiatică privind remedii tradiţionale care acordă tot felul de virtuţi anumitor animale. La Bangkok, penisul de tigru marinat în whisky redă vigoarea, în Laos pitonul cu mirodenii ar avea acelaşi pretins efect, iar în China osul de tigru este considerat un analgezic. Traficanţii combină metodele şi adesea folosesc animale sălbatice pentru transportul drogurilor. Pe aeroportul din Miami au fost găsite recent 39 kg de cocaină în 312 şerpi boa constrictor, exportaţi ilegal din Columbia.
„Sindicatele crimei“
Traficanţii de specii sălbatice sunt înarmaţi până în dinţi şi gata să ucidă pe oricine le stă în cale, adevărate „sindicate ale crimei“ faţă de care autorităţile din lumea întreagă luptă cu arme inegale. Nu mai este vorba doar de contrabandă de final de săptămână, ci de crimă organizată, puternică, periculoasă. Secretarul general al Convenţiei pentru comerţul internaţional cu specii ameninţate (CITES), John Scalon, arată că acest comerţ ilegal cu animale sălbatice a atins o amploare ce devine un risc imediat pentru animale şi oameni, în primul rând pentru cei care protejează speciile. În ultimii ani, uciderea rinocerilor şi a elefanţilor a atins recordul, dar în acelaşi timp au fost omorâţi şi peste 1.000 de paznici forestieri în 35 de state. Unii au fost victimele accidentelor sau atacurilor leilor sau elefanţilor, dar 75% din ei au fost ucişi de traficanţi. În Congo, 50 de rangers s-au trezit în faţa a 5.000 de rebeli înarmaţi cu AK-47, care braconau într-un parc naţional. Experţii estimează că există de acum un adevărat război nedeclarat în prima linie a conservării speciilor rare. Un război în care mijloacele sunt inadecvate. Criminalii profită de un sector istoric considerat de „risc scăzut şi profit mare“. Paradoxul este că adesea se constată că aceste reţele nu sunt implicate doar în crime contra vieţii sălbatice, ci şi în traficul cu droguri şi fiinţe umane. Voinţa de a intensifica lupta contra acestor reţele este reală, dar lipsesc mijloacele financiare şi legale; numeroase ţări nu şi-au adaptat legislaţia, ceea ce face dificilă condamnarea vinovaţilor.
„Pablo Escobar“ asiatic
ONG-ul Freeland a publicat rezultatele unei anchete de câţiva ani asupra unei reţele conduse de Vixay Keosavang, un influent laoţian. Tigri, ţestoase, pangolini, şerpi sau maimuţe provenind din Africa aterizează pe malurile Mekongului în pretinse ferme-crescătorii pe care le foloseşte ca „spălătorii“. Vixay profită de o reglementare laoţiană care autorizează negoţul cu specii sălbatice cu condiţia ca ele să provină din crescătorii.
Laoţianul este calificat de anchetatori drept „Pablo Escobar al traficului cu specii de animale protejate“, el domnind peste o vastă reţea care leagă savanele africane de junglele asiatice. Instalat strategic în localitatea Hong, aproape de fluviul Mekong, care separă Laos de Thailanda, Vixay este cel mai important şi cel mai cunoscut traficant de specii sălbatice în Asia. New York Times precizează că numărul impresionant de animale vândute de societăţile controlate de Vixay depăşeşte de departe capacităţile de reproducere a animalelor. În 2009,
o singură livrare a fost de 70.000 şerpi, 20.000 ţestoase şi 20.000 şopârle pentru suma de 860.000 dolari. Întreprinzătorul laoţian lucrează pentru a satisface apetitul pentru medicina tradiţională al clientelei sale, în special chinezi şi vietnamezi, clientelă care se înmulţeşte în ritmul creşterii nivelului de viaţă în Asia. După ce reuşise ani de zile să dejoace curioşii, arestarea în 2011 a unuia dintre locotenenţii săi în Africa de Sud, un thailandez, a pus anchetatorii pe urmele lui. Thailandezul a fost condamnat la
40 de ani de închisoare, dar Pablo Escobar asiatic este liber, în fieful său din Hong, un înalt funcţionar laoţian declarând că este dificil să facă să impună respectarea legii. Traficanţii organizaţi sunt legaţi de persoane influente şi asta este problema principală în lupta pentru dezmembrarea reţelelor criminale.
Pangolinul, mamiferul ameninţat
Anul trecut, zeci de mii de elefanţi şi sute de rinoceri au fost masacraţi pentru alimentarea comerţului ilegal cu specii sălbatice. O piaţă neagră în continuă expansiune, centrată majoritar în Asia de Est şi care devorează tigri, rechini, ţestoase, şerpi şi alte animale. În rândul mamiferelor, una dintre cele mai mari victime ale braconajului este o specie puţin cunoscută, pangolinul, un straniu şi mic insectivor cu carapace. Comerţul cu pangolin este interzis din anul 2000 prin legi internaţionale, dar carnea lui şi presupusele virtuţi medicinale ale acestui mâncător de furnici, singurul mamifer cu carapace, au făcut din el una din speciile cele mai căutate de traficanţii din Asia. I se atribuie, printre altele, puteri de vindecare a maladiilor (unele genuri de cancer) sau de creştere a virilităţii masculine. Rezultatul este că două din cele patru specii asiatice sunt „în pericol“ de dispariţie, în timp ce celelalte două sunt „cvasi-ameninţate“, potrivit Uniunii in-ternaţionale pentru prezervarea naturii, IUCN. Aidoma pentru cele două specii africane. La scară mondială, numărul specimenelor vii este necunoscut, iar experţii avertizează că dispariţia lor va modifica ecosistemele pădurilor tropicale, ducând la creşterea necontrolată a populaţiilor de furnici şi termite. În pofida protecţiei, braconarea acestei specii a explodat şi, din ianuarie, patru cetăţeni chinezi au fost arestaţi având în bagaje 189 piei de pangolin.
O luptă de 40 de ani
De când a intrat în vigoare în 1975, CITES a plasat sub protecţia sa circa 35.000 de specii de animale şi plante, fie interzicând comerţul internaţional, fie încadrându‑le strict. Cele 177 de state semnatare trebuie să aplice deciziile şi la reuniunea de la Bangkok, care se încheie la 14 martie, urmează să fie adăugate noi nume pe lista speciilor aflate în pericol. Rinocerii şi elefanţii sunt deja protejaţi şi comercializarea lor este interzisă, dar braconarea lor a atins un trist record în ultimii ani, ceea ce justifică noi măsuri.
La Bankok, CITES preciza că „traficul cu corn de rinocer spre Asia rămâne una dintre activităţile criminale cele mai bine structurate cu care ne confruntăm în prezent“. Thailanda este considerată placa turnantă a traficului mondial cu specii protejate şi în special al traficului cu fildeşii elefanţilor. Regatul este o falie problematică a embargoului internaţional, pentru că permite traficanţilor să-şi vândă marfa ilegală, de provenienţă africană, făcând imposibilă diferenţierea ei de cea asiatică.
WWF a lansat o petiţie pentru interzicerea totală a comerţului cu fildeş în Thailanda. Pe agendă s-a aflat şi problema dispariţiei unor specii ca rechinul sau ursul polar, dar propunerile de interzicere a vânării şi comercializării lor au fost respinse. Interesele primează.
