N-am mai fost la ștrand de vreo 30 de ani… mi-a ieșit din cap tipul ăsta de distracție, ce să fac? Copiii au crescut, prietenii s-au împrăștiat, iar modelul acum, este să pleci vara din București și să te bucuri de soare și apă departe, aiurea prin lume, sau la Mamaia lui Mazăre, dacă-ți place clubbing-ul și marea.
Așa că zilele trecute, când un coleg care mi-este și sef a sugerat să punem spoturile pe tipul ăsta de distracție estivală, am încercat să mă dau lovit. Și vă spun de ce: chestia asta cu ștrandurile și piscinele este exact tipul de subiect urât de toți fotografii de presă. Urât din cauză că în sine, povestea este extrem de ofertantă dar tare greu de realizat: patronii pun întrebări și după ce bâlbâi numele publicației pentru care tragi, constați că tipul nu este fan ziariști și-ți arată poartă; dacă dai înainte de patron, peste vreun mușchiuleț de bodyguard, este și mai neplăcut.
Până la urmă am pus sculele de-oparte și mi-am încăarcat smart-ul. Imaginile nu-s cine știe ce, dar vă pot da câteva hint-uri.
Ștrandul Văcărești sau Ștrandul Copiilor, botezat așa de unul care sigur n-a avut copii. Ștrand simplu, proletar, practic un maidan cu trei bazine între Șoseaua Olteniței, Calea Văcărești, Bulevardul Tineretului și Parcul Tineretului, pe strada Pridvorului 25. De luni până vineri un băiat îți rupe un bilet de 10 lei iar în weekend, pentru privelegiul de a te bălăci printre puști mucoși, demoazele exaltate și fanți tatuați, sari cu 15 lei. Șezlongurile se închiriază cu 10 lei, dar la sfârșit de săptămână, n-apuci. Terasa este din categoria „Cățeaua Leșinată“: pufuleți, mici, cartofi prăjiți, cola, bere, etc. Parcarea are 150 de locuri, dar pe iarba ofilită a ștrandului intră câteva sute de purtători de slip, bașca ce plutește prin bazine, așa că, dacă parcați printre blocuri, fiți atenți la atenționările de pe asfalt, pereți sau garduri. Am facut câteva imagini pe lângă bazine, dând din mână către un prieten, copil sau nevastă, personaje imaginare aflate în apă, pentru a nu fi confundat cu vreun pedofil sau vreun exhibiționist.
Piscina Floreasca terrace & restaurant este lânga fițosul White Club de la patinoarul Floreasca, nu că Piscina Floreasca ar fi vreo sărăcie, dimpotrivă: 35 de lei intrarea, cu șezlong și prosop inclus. În weekend trebuie să pregătești 40 de lei pentru aceleasi condiții. Bazin mediu, vestiar, dușuri, mobilier din lemn, gazon, dichis, lume bună, mai puțini mușchiuleți, dar ceva tatuați. Fete fine. Aici găsești și un restaurant cu terasă la care, accesul este gratuit. Tinerii care servesc la mese, au sectoare și printre șezlonguri și am văzut în răstimpul vizitei mele, mai mulți alergând cu frapiere, pline cu sticle de șampanie sau frizzante, către clienții întinși la soare. Am servit și eu un expresso lung dar mi-am dat seama că am probleme cu înțelegerea cuvântului „lung“. Am comandat și o pizza, iar după aproape o oră de așteptare, am dat să plec, spunându-i puștiului care luase comanda să transmită la Napoli, că am renunțat. Până la urmă am luat-o la pachet și am decartat, pentru trei stropi de cafea, o apă Roua și o Quatro Formagi debilă, 48 de lei cu 10% bacșiș(tip) inclus. În urma mea, l-am auzit pe unul din bucătarii de la cuptor urlând: „…nu mai luați comenzi de pizzaaaa…“
Barletto este tot o piscină cu restaurant, club și sfârc, răsărită din jalea care este astăzi Complexul Studențesc Tei și se află cu adresa pe Strada Oletului, de fapt, pe malul lacului, cam între Bamboo și Fratelli . O domnișoară cu niște făcături de Ray Ban pen as îmi cere 20 de lei și îmi interzice să intru cu paharul de cafea Starbucks. A fost o luptă scurtă dar aprigă, cu mine însumi: job-ul sau cafeaua după care sunt nebun și din care nu băusem nici jumătate? A câștigat tipul responsabil. Ca să nu par un ciudat, fiindcă am acest talent când sunt pus să fac activități de paparazzo, m-am dus la bar să-mi comand un fresh de portocale. În timp ce un tip îmi storcea portocalele într-un storcător de citrice, cu mâna, o tânără ce-i ținea de urât mi-a cerut 15 lei. Mi-am schimbat outfit-ul într-o cabină cu o canapea(!), dar fără zăvor. Curat și aici: șezlonguri, câteva domnișoare, o pereche cu un copil, băgătorul de seamă cu mușchi și niște rude atârnătoare ale patronilor care își fac veacul în jurul piscinei așteptând vreun deranj. Cald, vreo 34-35 la soare și nici o umbrelă. Cald și în apă, cam spre ciorbă. Mă prefac interesat de ceva conținut în Iphone, și trag poze fără să-l mai ridic în fața ochilor, pe „neve“, cum ar spune un prieten pocherist. Mai apar doi puști cu coșuri pe față. La orele 14 număr 16 persoane cu copii cu tot, îmi strâng catrafusele și ies. A murit și bateria mobilului. N-am capatat nici o chitanță/bon/factură care să ateste prezența mea și consumația făcută la bar. Neplăcut loc.
Piscina Apa Nova de pe Țărmului este chiar pe „țărmul“ lacului Floreasca, pe locul plajei vechiului ștrand comunist. Se mai văd încă construcțiile din beton ce delimitau zona de scăldat, de pe care ne aruncam când eram adolescenți. Acum, pe ele, își întind aripile la soare, niște rațe sălbatice. Am parcat mașina la capătul unei alei străjuite de o barieră și un portar. La intrare în perimetrul piscinei ești anunțat de un afiș că te costă 30 de lei bucuria de a te îmbăia în bazinul cu nume de servicii, dar nimeni nu te întâmpină. O iau agale printre, șezlonguri de 3 feluri, chioșcuri cu canapele de exterior, saraiuri cu perdele transparente și baldachine, o amestecatură kitch de materiale și facilități de leneveală ponosite. Când închid ocolul piscinei și dau să intru într-o baracă ce părea a fi un restaurant, mă întâmpină un tip care mă întreabă de sănătate. Îl întreb și eu dacă nu cumva am nimerit în timpul unei „happy hour“ fiindcă nu mi-a luat nimeni banii de intrare. Răspunsul a fost: „Păi ce, vroiați să alergăm după dumneavostră?“. Bun, dă-mi și mie o bere fără alcool, cât e? 8 lei. Ia d-aici 38 de lei. Umbrele aveți? Sunt în spate, va puteți băga acolo… Am primit un bon de casă. Când ies din cașcarabetă, observ în stânga sub un cort, o masă la care înfulecau vreo trei flăcăi pe mușchii și burțile cărora plesnea pielea. Clienți puțini, unii mai colorați. Toaleta restaurantului ține loc și de vestiar, prosop nu capeți, iar dacă vrei umbră, într-adevaăr undeva mai departe de piscină sunt câteva umbrele mari ale unor producători de bere. Trag un șezlong sub una din ele și rămân cu spătarul în mână. Îl schimb cu altul și m-așez să fac poze. Un aer de sfârșit de sezon și lehamite bântuie locul, iar pachetele alea mergătoare de grăsime și mușchi, îmi dau fiori. Mult clor și în piscină. Nu merită drumul.
Ștrandul Dâmbovița. Da, bun ștrand. Bazine cât vezi cu ochii, tobogane, valuri, tuburi, apă de sus în jos, de jos în sus și de la stânga la dreapta, pentru toate vârstele. Șezlonguri fără număr, umbrele, verdeață, dușuri, salvamari și trebuie s-o spun, cea mai curată apă pe care am văzut-o vreodată într-un ștrand din România. Are un bar deschis, și o terasă tradițională cu mici și bere. Spații largi, confortabile, două terenuri de fotbal, locuri de joacă, mese de ping-pong și un teren de tenis. De 30 de lei în timpul zilelor lucrătoare și de 50 de lei sâmbăta și duminica, te distrezi „maxim“ în costum de baie. Parcarea interioară te costa 5 lei, dar mașina se coace la soare. Mai bine vii cu metroul sau parchezi pe una din străzile din vecinătate. Un ștrand popular și civilizat, atât cât este posibil în Crângași.
Complexul Astoria din Pădurea Snagov este situat chiar pe malulul lacului, la aproximativ 40 de kilometri de Bucureşti. Complexul arată ca un imens parc, fiind dotat cu grătare, scaune, locuri de picnic, un restaurant şi o terasă. Punctul de atracţie al complexului este însă piscina de pe malul lacului Snagov, de dimensiuni olimpice. Intrarea în complex costă 5 lei de persoană, la care se mai adaugă 10 lei pentru maşină. Pentru a intra la piscină trebuie să mai plătiţi 20 de lei, de persoană.
Mă gândesc dacă n-ar trebui să-mi trag și eu un tatuaj…
Foto: Marian Ilie
