Până în 2011, soţii Dumitrescu din Turnu Măgurele au avut o viaţă normală. George povesteşte cum au început problemele pentru soţia sa. ”Iniţial, am fost la Spitalul Militar şi ne-au spus că Mioara are miastenie, o boală destul de rară. Ulterior, au descoperit că, de fapt, are două tumori. Am mers la Spitalul Bagdasar, unde a fost operată în luna august. În octombrie am ajuns din nou la spital. I-au montat din nou o drenă ca să o poată opera din nou. Am cumpărat toate medicamentele, tot ce era necesar. Chiar şi aţa chirurgicală tot noi am plătit-o. Una peste alta, am cheltuit aproape zece mii de euro în câteva luni degeaba. Concluzia profesorilor a fost că Mioara nu are scăpare şi că în maximum două luni va muri. Era practic o legumă”, ne spune George Dumitrescu, soţul Mioarei.
Din acel moment, speranţa soţului s-a îndreptat către mai multe clinici din afara României. El s-a apucat şi a scris e-mailuri către mai multe clinici din Occident, unele chiar din America pentru a vedea dacă există vreo soluţie în spitalele din afara României. ”O parte din răspunsuri au fost negative, însă am găsit şi câteva speranţe la unele spitale. Cel mai aproape şi convenabil pentru noi a fost în Turcia, la Clinica Neolife. Acolo există un aparat special care a reuşit să stopeze tumoarea. Am stat două luni acolo. Am plecat cu ea cu o maşină particulară până la Istanbul în halul în care era. Ambulanţa mi-a cerut 1.700 de euro ca să o transporte. Am plătit acolo tot tratamentul, în jur de 25.000 de euro.După două luni, în loc să moară, cum au spus în România, ea s-a ridicat din scaunul cu rotile. Mergea, începuse să-şi revină cât de cât.”
Din păcate pentru Mioara Dumitrescu, în 2012, tumoarea aflată la nivelul creierului a recidivat. Cei doi au mers din nou în Turcia şi specialiştii de acolo au ajuns la concluzia că singurul tratament care o mai poate salva este cu Avastin. În Europa, acest tratament încă nu este omologat în cazul tumorilor cerebrale. În Statele Unite şi în Canada este deja omologat şi se prescrie cu titlu gratuit. Pentru familia Dumitrescu obţinerea acestui medicament s-a dovedit o adevărată aventură.
„Medicamentul efectiv mă costă 3.500 de euro la trei săptămâni. În decembrie am depus un dosar la Casa de Sănătate Teleorman pentru o aprobare specială şi abia în februarie ne-au răspuns că nu se aprobă cererea, deşi făcusem de câteva ori până atunci tratamentul. Ei au spus că este în afara protocolului şi nu pot. Am găsit un birou de avocatură care s-a oferit să mă ajute pro bono.”
Războiul cu autorităţile din România
Pentru a obţine medicamentul de care depindea viaţa Mioarei, familia Dumitrescu a intrat într-un război cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, instituţia care decisese că Avastin nu este decontat. Asta în condiţiile în care pacientul îşi plătise asigurarea de sănătate timp de zeci de ani. Familia a dat în judecată Casa de Sănătate. Avocatul familiei ne spune cum a decurs procesul: „Am făcut imediat o cerere pe fond ca instanţa să oblige CNAS să elibereze gratuit tratamentul pe perioada prescrisă de către medic. În cazul în care întrerupi acest tratament, viaţa ta s-a terminat. El are rolul de a stopa alimentarea cu sânge a tumorii.
După ce am introdus cererea, am scos un certificat medical şi am cerut printr-o ordonanţă prezidenţială asigurarea de urgenţă a tratamentului, având în vedere pericolul iminent în care se află pacienta. Curtea a decis ca CNAS să asigure imediat tratamentul până la finalizarea definitivă a cauzei. De aici a început balamucul. Balamuc în sensul că cei de la Casa Naţională ne-au chemat să facem un protocol cu privire la aducerea la îndeplinire a hotărârii instanţei. Am mers la Bucureşti. Erau specialişti acolo. Au făcut un proces-verbal. Am luat şi noi act de ce au scris ei în procesul verbal. Au scris că se înfiinţează o comisie a CNAS. Ce comisie nu ştiu, că nu au constituit legal nimic. Ei au stabilit că vor să-i asigure pârâtei tratament pe o perioadă de trei luni de zile. Hotărârea instanţei spunea însă că trebuie să-i asigure medicamente tot timpul. Aici e o nuanţă care deviază de la hotărâre”, spune avocatul.
Într-un final, Mioara a primit medicamentul prescris, însă nu fără a întâmpina dificultăţi din partea autorităţilor medicale din România. Secţia de Oncologie de la Turnu Măgurele a fost închisă o o săptămână. Pentru a putea primi tratamentul, cei doi au fost obligaţi să meargă la Alexandria cu o maşină particulară.Deşi pacienta este potrivit medicilor „nedeplasabilă”, nu a fost vizitată de nici un medic specialist în ultimele luni. Cu chiu cu vai şi în urma unor intervenţii, cei doi soţi au primit un răspuns pozitiv din partea CNAS, în sensul că s-a aprobat administrarea unei doze şi în luna iunie.
Ce răspunde Casa de Sănătate
Deşi decizia instanţei specifică clar că perioada de asigurare a medicamentului este nedeterminată, CNAS vrea să înfiinţeze o nouă comisie în luna iunie şi să decidă dacă vor mai acorda tratamentul pentru alte trei luni, potrivit răspunsului pe care l-a trimis redacţiei.
„Ca urmare, în baza Sentinţei Civile nr. 847/27.02.2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia VIII-a Contencios, Administrativ şi Fiscal, în şedinţa Comisiei de Experţi de la nivelul CNAS pentru implementarea Programului Naţional de Oncologie din data de 20 martie 2013, pacienta a primit aprobare de iniţiere de tratament cu Avastin pentru perioada aprilie-iunie 2013 (aprobarea de iniţiere de tratament, pentru toate medicamentele care necesită aprobarea Comisiei, se elaborează iniţial pentru 3 luni, urmând ca în continuare tratamentul să fie aprobat în funcţie de evoluţia bolii sub tratament, la solicitarea medicului curant oncolog).
Decizia de aprobare a tratamentului cu „Avastin” s-a hotărât în baza unei sentinţe civile, deoarece aşa cum am menţionat anterior, diagnosticul pacientei Dumitrescu Mioara (tumoră cerebrală meningiom şi tumoră pineal – gliom în evoluţie) nu respectă indicaţiile terapeutice pentru „Avastin” enunţate în protocolul de tratament aprobat de CNAS. În consecinţă, pacienta Dumitrescu Mioara are aprobare de tratament cu Avastin inclusiv pentru luna iunie 2013.”
Evaluarea dosarului şi decizia de aprobare de continuare de tratament pentru perioada următoare se vor face în şedinţa Comisiei din data de 12 iunie 2013.
Cazul Panaitescu. România a fost condamnată de CEDO pentru un caz similar
În 10 aprilie 2012, Curtea Europeană de la Strasbourg a constatat că în cazul lui Ştefan Panaitescu (decedat în decembrie 2006 – n.r.) autorităţile române au încălcat dreptul la viaţă, prevăzut de articolul 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Aceasta este prima decizie în care judecătorii CEDO statuează faptul că lipsa asistenţei medicale încalcă dreptul la viaţă, întrucât statele care au ratificat Convenţia Europeană sunt obligate să ia toate măsurile pentru protejarea cetăţenilor lor. Un pacient suferind de cancer renal a primit în timpul internării recomandarea pentru un tratament, printre altele cu Intron A şi Avastin. La externare pacientul nu a avut altă soluţie decât de a cumpăra cu bani din buzunar medicamentul Avastin, plătind în 2 luni 5.000 de euro. Constatând că nu are cum să-şi susţină tratamentul pentru cele 24 de luni recomandate s-a adresat CJAS Oradea, făcând uz de dreptul său de a beneficia de tratament gratuit, prevăzut într-o lege specială destinată, printre alţii, persoanelor deportate în timpul celui de-al doilea război mondial. A fost refuzat în principal pentru că medicamentul cu pricina nu era încă inclus în programul Ministerului Sănătăţii privind tratamentul bolilor oncologice. Pacientul s-a adresat instanţei, care i-a dat câştig de cauză obligând CNAS să trateze pacientul cu medicamentul respectiv. Hotărârea a rămas definitivă, iar CNAS a refuzat să o pună în aplicare. CEDO a condamnat statul român la plata a 5.000 de euro pentru banii cheltuiţi pe medicamentul respectiv şi 15.000 euro daune morale, care urmează a fi plătiţi fiului pacientului decedat între timp.
Mioara Dumitrescu se luptă să trăiască. Pentru asta trebuie să învingă statul român
Bolnavii de cancer trebuie să aibă răbdare să le vină rândul la supravieţuire
