Istoricul olandez Perry Pierik a publicat recent cartea “Frații de arme – Operațiunea Barbarossa,” la o editură din Olanda. Lucrarea, de peste cinci sute de pagini, abundă de documente despre rolul armatei române în cel de-al doilea război mondial
- Ce l-a determinat pe Mareșalul Ion Antonescu să se alăture Wehrmacht-ului în Operațiunea Barbarossa (numele de cod al invadării URSS din 22 iunie 1941), conform documentelor cercetate?
- Pe de o parte, pofta de răzbunare împotriva evreilor care au adus comunismul în România și pe de alta, frustrările provocate prin pierderile teritoriale. Antonescu a împărtășit antisemitismul lui Hitler. Amândoi credeau că evreii au adus comunismul în lume.
- Basarabia, Nordul Bucovinei și zona Odessa au fost luate României prin Dictatul de la Viena. De ce avea nevoie Hitler de Armata română?
- În primul rând datorită poziționării strategice în planurile sale de expansiune și nu în ultimul rând pentru că rezervele de petrol ale acestei țări erau imense. Dublu, cât cele din Iran.
- Petrolul românesc era vital războiului. Garda de Fier controla Rafinăriile din Ploiești. Ce s-a întâmplat după izgonirea muncitorilor români?
- Hitler voia să impună controlul german asupra exploatării. Antonescu s-a opus. Atunci, Führerul a cerut mărirea capacităților de producție.
- De ce l-a preferat Hitler pe Antonescu și nu pe Horia Sima?
- Șeful Gărzii de Fier era mai apropiat ideologic de Partidul Muncitoresc Național-Socialist German (NSDAP) sau Partidul Nazist, cum i se mai spunea, dar Hitler a simțit în Antonescu un om al ordinii și legii. Garda de Fier s-a refugiat în Germania și în Italia lui Mussolini.
- Hitler nu a fost prevenit de riscurile invadării URSS? Mulți români i-au reproșat lui Antonescu faptul că nu aveam ce căuta după Nistru.
- În ciuda recomandărilor militarilor și a principalului geostrateg, Karl Haushofer, (despre a cărui operă mi-am făcut lucrarea de doctorat), Hitler a decis singur.
- Care erau recomandările lui Huashofer?
- Germania să rămână în granițele sale naturale. Dar Hitler n-a ascultat. A decis să refacă imperiul german. S-a văzut noul Barbarossa, poreclă dată mai multor împărați germani, inclusiv lui Carol cel Mare.
- Citește cartea: Romania înainte și după mareșalul Antonescu
- Să înțelegem că Operațiunea Barbarossa a fosto mega-acțiune de orgoliu care a permis inamicilor să distrugă nazismul?
- Să ne explicăm, totuși, contextul. Ion Antonescu, încă de la sfârșitul anului 1940, dădea garanții de bună securitate. Totuși, Garda de Fier își făcea de cap prin București. Momentul culminant al tensiunilor a fost uciderea maiorului Helmuth Döring, șeful Misiunii Militare Germane din România și șef al Serviciului de informații din Balcani, în noaptea de 19 ianuarie 1941.
- S-a turnat și un film pe tema asta “Revanșa!”
- Garda de Fier voia să demonstreze că Ion Antonescu nu deține controlul, astfel încât ei să fie preferații lui Hitler. După acest eveniment, militarii au preluat comanda. Antonescu s-a bucurat de parada militarilor germani. În șase ore, polițiștii au fost înlocuiți de militari. Generalul Ilie Șteflea a preluat conducerea. Era comandantul Academiei Militare.
- Știați că Șteflea era fidel Regelului Copil care se opunea în surdină lui Antonescu?
- Antonescu dorea ca toată țara să i se alăture. Nu-l prea băga în seamă pe regele tânăr. Bucureștiul era plin de pancarte de afișe care îndemnaul populația la război, împotriva comuniștilor evrei.
- Citește și: „Regele a murit, trăiască Regele!“
- Cum era starea populației?
- Premizele războiului împotriva sovieticilor erau înțelese tot mai mult de elitele sociale din România. Exista un anumit entuziasm. Românii erau antisovietici.
- Dar la Berlin?
- Strategii militari îi explicau lui Hitler că armata germană nu va rezista condițiilor aspre din Uniunea Sovietică. Nu i-a păsat. A decis singur, așa cum am mai spus.
“Hitler avea o mare încredere în Ion Antonescu și avea maximă nevoie de petrolul românesc. Documentele germane vorbesc că și în campania militară din Africa, sub comanda lui Erwin Rommel, tancurile erau alimentate cu carburant de la Ploiești” Pierry Pierik
Tehnic vorbind
5.000.000 era efectivul militar al Armatei Roșii
4.300.000 – numărul total al soldaților Wehrmacht-ului, cu tot cu armatele aliate
624.740 este cifra militarilor români, conform datelor prezentate de România la Conferința de Pace
96.000 e numărul prizonierilor români care au fost trimiși în lagărele de muncă din URSS
- Dar în toamna anului 1941, care era starea de spirit în Germania?
- Partidul Nazist și SS controlau totul. Naționalistul ucrainean, Stepan Bandera, a adus peste 200.000 de voluntari dintre tătarii din Caucaz.
- Românii au fost mai mereu ostili rușilor. A urmat trecerea Prutului de către Wehrmacht și Armata Română.
- La Odessa s-au dat lupte grele. Hitler știa că din Crimeea se pot lansa atacuri asupra rafinăriilor din Ploiești.
Întrebat care clădire e mai frumoasă, Parlamentul sau Catedrala Mântuirii Neamului, istoricul Perry Pierik a răspuns fără ezitare „Biserica”
Istoricul este mirat când aude că subsolul Parlamentului are același număr de etaje, iar suprafața coridoarelor e mai mare decât cea a birourilor parlamentare.
“Armata roșie era de cinci ori mai mare”
Susține cercetătorul olandez, Perry Pierik, care și-a dat doctoratul pe o temă legată de gândirea lui Karl Haushofer, primul geopolitician al lumii, care a susținut că Germania trebuie să rămână între granițele firești
—————————-
- Cum a fost posibil masacrul de la Odessa? Uciderea celor aproape 20.000 de evrei a cutremurat lumea.
- Masacrul de la Odessa a fost organizat în primul rând pentru pedepsirea evreilor, considerați atât de Hitler, cât și de Antonescu, vinovați de aducerea la putere a comuniștilor în lume.
- Care a fost momentul culminant al deciziei de gazare a evreilor?
- Bomba aruncată de NKDV în Cartierul General al Armatei comune din Odessa în 22 august 1941. 80 de ofițeri români și germani au fost uciși. Generalul Davidescu a dat ordinul de executare a 18.000 de evrei. Ei au fost arși de vii, într-un lagăr de exterminare. Apoi, Armata Roșie a părăsit zona și a dat foc portului militar.
- A fost o acțiune pentru care e și acum România stigmatizată. Dar despre cruciada asupra Stalingradului?
- O istorie mai mult sau mai puțin simplă. Armata a VI-a germană, de sub conducerea lui Friederich Paulus, avea un efectiv de 250.000 de militari. Armata sovietică era de 4-5 ori mai mare.
- Dar rolul românilor?
- Existau în partea de est a dispozitivului militar strategic 350.000 de soldați români, dar prost echipați și cu armament deloc performant.
- Totuși, ei au dat cele mai grele bătălii.
- Sovieticii nu provocau deloc armatele germane. Se lăsau antrenați în conflict. Germania voia să dea lovitura finală. Generalii germani nu au luat în seamă lipsa resurselor armatei române. Distanța față de diviziile românești era de 800 de km.
- Blocada de la Stalingrad, am învățat-o noi în școală.
- Iarna lui 1943 a fost extrem de friguroasă. Mulți români au căzut prizonieri sau au fost uciși în conflict. Hitler n-a reușit să dea lovitura crucială și să preia puterea. A fost o înfrângere previzibilă, având în vedere condițiile militare și climaterice. Armata română a dat cea mai mare jertfă.
- Datele confirmă supozițiile. Cum a reacționat Mareșalul?
- I-a scris lui Hitler și i-a cerut ca retragerea să se organizeze altundeva, decât pe teritoriul țării sale.
- Îi era teamă de invadarea României? Știind că rușii nu pleacă?
- A vrut să fie cât mai departe. S-a stabilit de către Cartierul General Militar de la Berlin să se organizeze la Kursk, undeva prin Ucraina de azi. Nemții nu se mai bazau pe români.
- Despre Divizia Tudor Vladimirescu ați descoperit ceva?
- Ofițerii trădători? Sunt niște documente în carte.
- Retragerea de dincolo de Prut? Sentimentul antievreiesc?
- Românii nu au mai avut același entuziasm după trecerea Nistrului, crezând că nu e războiul lor.
- S-au mai păstrat sentimentele xenofobe și la sfârșitul războiului?
- Un document al ofițerilor germani din 14 august 1944 relevă mirarea lor (documentul pe site) că mai există la Iași o comunitate bine organizată de evrei. Au scris o scrisoare Comandamentului Militar, exprimându-și surprinderea.
- Regina Mamă Elena, declarată acum “Drept între Popoare,” a făcut zeci de demersuri pe lângă Antonescu pentru salvarea evreilor.
- Apar și alte probe că ea dorea să facă un alt guvern la Iași.
- Care era starea de spirit în rândul Wehrmacht-ului înainte de 23 august 1944?
- După modelul din Germania, ambasadorul Manfred von Killinger organiza și la București “Clubul de miercuri”, o reuniune informală între politicieni, ofițeri și intelectuali.
- Aveau date despre tentativele loviturii de stat?
- Nu.
- După câte ore au aflat nemții de arestarea Mareșalului de către Rege?
- De abia pe la ora 22, Killinger a fost informat de către un reprezentant al Siguranței că “ceva nu e bine.”
- La scurt timp s- sinucis. Când a aflat Berlinul?
- Pe la 3 dimineața, când Hitler a ordonat ca un alt general să preia conducerea țării. Hitler l-a căutat urgent pe Hansen, șeful misiunii militare germane din București. Acesta i-a explicat situația. “E o chestiune gravă.” La 5 dimineața s-a dat comanda de atac asupra Bucureștiului. Pe la 7,30 Führerul i-a ordonat lui Hansen să ia legătura cu generalul Șteflea care să preia comanda și conducerea statului.
- Și ce i-a răspuns?
- Că nu poate prelua conducerea armatei împotriva voinței Regelui.
- Câte cadre militaria avea Germania în București, la acea dată?
- În jur de 4000.
- Și n-au reușit să afle despre lovitura de stat?
- Nu. Hitler a fost luat prin surprindere.
