În România, potrivit datelor Eurostat, după vârsta de pensionare (65 de ani) oamenii trăiesc în medie doar 3,8 ani fără limitări severe de sănătate
Multe persoane afirmă că își simt vârsta „dintr-odată”, cu schimbări vizibile atât la nivel fizic, cât și biologic. Un studiu recent, publicat de cercetătorii de la Stanford Medicine arată că îmbătrânirea umană nu are loc treptat, așa cum s-a crezut mult timp, ci se desfășoară în etape accelerate, cu momente-cheie în jurul vârstelor de 40 și 60 de ani.
„Rezultatele indică faptul că 81% dintre moleculele studiate nu s-au modificat în mod constant, ci au suferit transformări majore la 44 și la 60 de ani”, notează cercetătorul și biologul Relu Cocoș, într-un articol publicat pe platforma Contributors.
Analiza s-a bazat pe un volum impresionant de date, incluzând peste 135.000 de molecule și microbi, de la metaboliți și lipide, până la proteine și fragmente de ARN. Aceste biomolecule sunt direct legate de starea sistemului imunitar, inflamație și procesele asociate îmbătrânirii.
Specialiștii subliniază că în jurul vârstei de 40 de ani, modificările pot fi explicate printr-un stil de viață mai sedentar și prin schimbările hormonale, inclusiv menopauza, în cazul femeilor. La peste 60 de ani, însă, degradarea ține mai ales de diminuarea funcției imunitare, ceea ce poate accelera deteriorarea organelor și apariția bolilor cronice.
În România, acest moment biologic coincide cu intrarea „generației decrețeilor”, cei născuți între 1967 și 1972, când politicile pronataliste au dus la un număr-record de nașteri, în a doua etapă critică a îmbătrânirii. Cu aproape două milioane de persoane, aceasta este cea mai numeroasă generație din istoria țării și urmează să intre, în bloc, în vârsta de 60 de ani.
Relu Cocoș explică faptul că, deși genetica joacă un rol important în longevitate, mediul și stilul de viață cântăresc mai mult. Cercetătorul citează un studiu realizat de Oxford Population Health, care arată că factorii de mediu influențează speranța de viață de aproape zece ori mai mult decât genomul.
Cercetările actuale propun mai multe soluții pentru a tempera acest proces: de la obiceiuri simple – alimentație echilibrată, mișcare constantă, renunțarea la fumat – până la terapii avansate, precum tratamentul cu celule stem, terapiile genetice sau reprogramarea epigenetică.
„Vârsta epigenetică nu este fixă, ea poate fi influențată. De exemplu, renunțarea la fumat poate inversa modificările de metilare a ADN cauzate de acest obicei”, subliniază Cocoș. Deși știința nu a ajuns încă la posibilitatea de a „reseta” complet programul celular, cercetătorul consideră că obiectivul unei „îmbătrâniri frumoase” este acum tangibil.
Un indicator care ridică semne de întrebare este cel al speranței de viață sănătoasă. În România, potrivit datelor Eurostat, după vârsta de pensionare (65 de ani) oamenii trăiesc în medie doar 3,8 ani fără limitări severe de sănătate. Media europeană este aproape de 10 ani.
Deși speranța de viață generală depășește 80 de ani, diferența constă în calitatea vieții. Practic, mulți români petrec peste un deceniu în boală sau cu dizabilități, ceea ce arată cât de urgentă este nevoia unor politici publice orientate către prevenție și menținerea sănătății active.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
