Pragul sărăciei relative a fost stabilit la 23.262 lei anual/persoană, ceea ce înseamnă mai puțin de 63 de lei pe zi
În anul 2024, aproape 5,3 milioane de români, echivalentul a 27,9% din populație,s-au aflat în risc de sărăcie sau excluziune socială, potrivit celor mai recente date publicate de Institutul Național de Statistică. Deși în scădere față de 2023 (cu 4,1 puncte procentuale, adică 740.000 de persoane mai puțin), nivelul rămâne alarmant.
Pragul sărăciei relative a fost stabilit la 23.262 lei anual/persoană, ceea ce înseamnă mai puțin de 63 de lei pe zi. Aproximativ 3,59 milioane de români au avut venituri sub acest prag, în scădere cu două puncte procentuale față de anul precedent. Cu toate acestea, copiii și tinerii rămân cei mai expuși: peste un sfert dintre minori (0-17 ani) și peste 22% dintre tinerii între 18 și 24 de ani trăiesc sub acest prag.
Datele mai arată că prezența copiilor într-o gospodărie crește substanțial riscul de sărăcie: gospodăriile cu minori sau tineri de până la 24 de ani în întreținere au avut o rată a sărăciei de 22,6%, cu aproape 9 puncte mai mare, decât gospodăriile fără persoane dependente.
Transferurile sociale, precum pensiile și alocațiile, joacă un rol esențial în reducerea nivelului de sărăcie. Fără aceste ajutoare, peste 41% din populație s-ar fi aflat sub pragul sărăciei. În special, în rândul vârstnicilor, cei de peste 65 de ani, procentul a urcat la peste 84%.
De asemenea, peste 600.000 de români sub 65 de ani au trăit în gospodării unde activitatea profesională a fost minimă, mai puțin de 20% din potențialul total de muncă a fost folosit.
Pe componentele indicatorului AROPE (sărăcie, deprivare severă, intensitate redusă a muncii), se observă că majoritatea celor afectați se regăsesc într-una dintre aceste situații: aproape 1,8 milioane erau doar săraci, 1,6 milioane doar privați material, iar 82.000 locuiau în gospodării cu muncă minimă. Însă aproximativ 355.000 de persoane le bifau pe toate trei.
Zonele cele mai afectate sunt regiunile Sud-Est (cu o rată AROPE de 39,7%) și Sud-Vest Oltenia (35,1%). La polul opus, București-Ilfov se menține cu cea mai mică rată – 12%.
Structura gospodăriilor influențează semnificativ riscul social: familiile numeroase (doi adulți și trei sau mai mulți copii) au cea mai mare incidență, peste 50%, urmate de cele monoparentale (36,5%) și gospodăriile cu trei sau mai mulți adulți și copii (37,2%).
România pare prinsă între progrese statistice și realități dure. Deși cifrele arată o scădere față de 2023, milioane de cetățeni rămân la marginea societății, iar sărăcia continuă să aibă chipuri foarte tinere.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
