Deși România are taxe pe muncă aparent mai mici decât alte țări din regiune, angajații rămân cu cea mai mică sumă netă din cinci state analizate. La un salariu brut de 1.000 de euro, un angajat român primește doar 590 de euro „în mână”, arată calculele ZF, bazate pe date europene și pe platforma accace.com.
România pierde la capitolul venituri nete din cauza modului în care este structurat sistemul fiscal.
În alte țări, precum Polonia sau Cehia, taxele sunt configurate astfel încât să prioritizeze deducerile și să reducă povara fiscală efectivă, în special pentru cei cu venituri mai mici.
Impozitarea muncii trebuie înţeleasă dincolo de cota unică, subliniază specialiștii, sugerând că structura fiscală ar trebui să favorizeze mai mult protecția veniturilor nete ale angajaților cu salarii mici și medii.
Exemple din regiune
Sistemele fiscale din Polonia sau Cehia aplică mecanisme de plafonare și deduceri, permițând angajaților să rămână cu mai mulți bani la finalul lunii.
Acest model de impozitare progresivă asigură că, pe măsură ce veniturile cresc, și contribuțiile cresc corespunzător, dar mențin o mai mare protecție pentru veniturile mici.
Astfel, România rămâne în urma vecinilor săi, iar angajații simt direct impactul unui sistem fiscal care, deși aparent competitiv, le lasă buzunarele mai goale.
