Țările de Jos fac un pas istoric în reforma sistemului de pensii, renunțând treptat la modelul tradițional bazat pe solidaritate colectivă. Începând cu 1 ianuarie, aproximativ 9,5 milioane de pensii vor intra într-o nouă etapă, în care economiile pentru bătrânețe vor fi gestionate în conturi individuale, marcând sfârșitul marii „pușculițe comune”.
Schimbarea vizează pilonul principal al sistemului olandez de pensii ocupaționale – cel administrat de marile fonduri sectoriale din domenii precum sănătatea, construcțiile, industria sau administrația publică. Aceste fonduri gestionează active uriașe, în valoare de aproape două trilioane de euro, ceea ce face din sistemul olandez cel mai mare din Uniunea Europeană.
Noua arhitectură a pensiilor nu afectează pensia publică de bază (AOW), finanțată din taxe, și nici economiile private individuale, ci schimbă radical modul în care sunt calculate și investite pensiile ocupaționale. În locul promisiunilor ferme legate de salariu și vechime, fiecare participant va avea un „cont personal potențial”, iar valoarea pensiei va depinde direct de contribuțiile proprii și de performanța investițiilor.
Autoritățile olandeze susțin că reforma este necesară pentru a face sistemul sustenabil într-o societate tot mai îmbătrânită și afectată de ani de dobânzi scăzute. Noul model permite fondurilor să investească mai dinamic, inclusiv în acțiuni, datorii corporative sau ipoteci, cu un nivel de risc adaptat vârstei fiecărui contributor. Cei apropiați de pensionare vor avea portofolii mai prudente, în timp ce tinerii vor putea beneficia de randamente potențial mai mari.
CITEȘTE ȘI – România primește peste jumătate de miliard de euro din fonduri europene pentru infrastructură
Primul val al tranziției va include fonduri care administrează peste 500 de miliarde de euro, acestea având la dispoziție un an pentru ajustarea portofoliilor și aplicarea compensațiilor. Alte fonduri majore, precum cel al funcționarilor publici (ABP), vor face pasul abia în 2027, iar întregul proces ar urma să se încheie până în 2028.
Pentru a atenua pierderea solidarității între generații, statul a prevăzut compensații financiare unice, în special pentru persoanele cu vârste între 40 și 50 de ani, considerate cele mai dezavantajate de tranziție.
Reforma are însă și implicații internaționale. Fondurile olandeze au fost investitori-cheie în datoria publică europeană pe termen lung, iar reducerea acestor plasamente ar putea afecta piețele financiare, mai ales într-un context în care multe state europene caută să se împrumute mai mult.
Nu lipsesc nici controversele. Asociații ale pensionarilor au deschis procese, acuzând pierderea drepturilor de indexare și calificând reforma drept o „expropriere mascată”. Banca Centrală a Olandei monitorizează atent tranziția și avertizează asupra unor riscuri suplimentare, inclusiv expunerea mare la acțiuni tehnologice, într-un moment în care piața inteligenței artificiale este considerată de unii supraîncălzită.
Astfel, Olanda devine un adevărat laborator european al reformei pensiilor, iar modul în care va gestiona această schimbare ar putea deveni un model – sau un avertisment – pentru alte state confruntate cu aceleași provocări demografice și economice.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube.
