Paștele nu era doar o zi, ci rezultatul unui întreg ritual, început cu săptămâni înainte
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Bucureștiul intra în sărbătoarea Paștelui după o lungă perioadă de post, iar atmosfera orașului se schimba radical, scrie profit.ro. După Lăsata Secului, gospodăriile își reorganizau proviziile, iar negustorii își etalau marfa în zonele comerciale ale orașului, atrăgând cumpărători în căutare de ingrediente pentru mesele festive.
Societatea bucureșteană era împărțită și în bucătărie. Familiile înstărite adoptaseră deja influențe orientale și, treptat, occidentale, în timp ce oamenii simpli păstrau o gastronomie mai austeră, dar profund legată de tradiție. În toate aceste medii, însă, mielul rămânea elementul central al mesei pascale. Prepararea lui diferă în funcție de statut. În curțile boierești, friptura la proțap era un spectacol în sine, în timp ce în casele modeste se gătea mai simplu, la cuptor sau în ceaun. Stufatul și preparatele din organe, precum drobul, reflectau o economie atentă, în care nimic nu era risipit.
În paralel, bucătăria elitelor era marcată de influențe fanariote și, ulterior, franceze. Preparatele sofisticate coexistau însă cu simbolurile tradiționale ale sărbătorii: ouăle roșii, pasca și cozonacul. Acestea din urmă sunt documentate inclusiv în prima carte de bucate în limba română, publicată la Iași în 1841, care oferă detalii despre rețetele epocii și ingredientele folosite.
Ritualurile nu se opreau la masă. Vopsirea ouălor avea o semnificație religioasă profundă, iar culorile erau obținute exclusiv din surse naturale. După ziua de Paște, obiceiul continua cu ieșiri în aer liber, unde mesele festive se prelungeau în natură, pe malurile Dâmboviței sau în grădinile orașului. Hanurile și locurile publice completau tabloul unei sărbători care depășea spațiul privat. Aici, mesele deveneau prilej de întâlnire și afirmare socială, într-un oraș în plină transformare.
Deși au trecut două secole, multe dintre aceste obiceiuri s-au păstrat. Preparatele sunt aceleași, însă contextul s-a schimbat: tehnologia a înlocuit metodele tradiționale, iar unele practici au revenit astăzi din nostalgie, nu din necesitate.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
