O echipă internațională de cercetători a realizat prima hartă globală a uneia dintre cele mai vaste rețele vii ale planetei: rețeaua subterană de fungi care leagă rădăcinile a aproximativ 70% dintre plantele de pe Pământ.
Descoperire uriașă: a fost cartografiată rețeaua subterană de fungi a planetei
Este vorba despre ciupercile micorizice, organisme care nu apar la suprafață sub forma clasică a „ciupercilor”, ci trăiesc sub pământ prin filamente microscopice numite hife. Aceste structuri fine formează o rețea uriașă în solul planetei, a cărei lungime totală a fost estimată la aproximativ 110 cvadrilioane de kilometri – o distanță colosală, de ordinul a sute de milioane de ori distanța dintre Pământ și Soare.
Cercetătorii spun că rețeaua este atât de extinsă încât, dacă ar fi „întinsă”, ar acoperi o fracțiune semnificativă din galaxia noastră. În același timp, un singur gram de sol poate conține metri întregi de astfel de filamente, iar întreaga masă a rețelei ar depăși de câteva ori masa tuturor oamenilor de pe planetă.
Harta a fost realizată pe baza a peste 16.000 de mostre de sol colectate de pe toate continentele și din diferite tipuri de ecosisteme. Aceste date au fost combinate cu modele computerizate care au luat în calcul clima, compoziția solului și tipul de vegetație. Pentru verificare, cercetătorii au analizat și culturi de fungi în laborator, urmărind modul în care se dezvoltă în timp real.
Rezultatele arată că aceste rețele nu sunt distribuite uniform. Spre surprinderea cercetătorilor, cele mai dense zone nu se află în pădurile tropicale, ci sub pajiștile sălbatice ale lumii – inclusiv regiuni reci sau umede, precum Platoul Tibetan sau zonele umede din Africa și Florida.
Rețeaua joacă un rol esențial în ecosistem: plantele oferă zaharuri produse prin fotosinteză, iar fungii le furnizează apă și nutrienți, crescând semnificativ capacitatea rădăcinilor de a explora solul. În unele cazuri, plantele pot accesa de până la 100 de ori mai multe resurse decât ar putea singure.
Studiul arată și impactul agriculturii intensive, care reduce semnificativ densitatea acestor rețele, probabil din cauza aratului, fertilizării sau pesticidelor. În unele zone cultivate, rețeaua este cu aproape 50% mai slabă decât în ecosistemele naturale.
Cercetătorii atrag atenția că aceste „păduri invizibile” din sol joacă un rol important inclusiv în ciclul global al carbonului, stocând anual miliarde de tone de CO₂. În ciuda acestui rol, o mare parte dintre cele mai bogate zone fungice nu sunt încă protejate.
Descoperirea oferă, pentru prima dată, o imagine globală a acestei rețele ascunse și deschide noi direcții pentru cercetare, agricultură și conservarea ecosistemelor.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube.
