România importă energie la prețuri ridicate, în timp ce capacități interne aproape finalizate rămân neutilizate
Proiecte hidroenergetice în valoare de aproximativ un miliard de euro rămân blocate în România, deși multe dintre ele sunt realizate în proporție de peste 60%, iar pentru unele există deja acorduri de mediu valabile. Din această sumă, circa 650 de milioane de euro au fost deja cheltuite, fără ca investițiile să poată fi puse în funcțiune, pe fondul unor procese inițiate în instanță de diverse organizații neguvernamentale, scrie zf.ro.
În total, aproximativ 182 MW de capacitate hidroenergetică, echivalentul a aproape 4% din producția anuală a Hidroelectrica, se află încă în șantier, fără perspective clare de finalizare pe termen scurt. Situația este cu atât mai paradoxală cu cât România importă energie la prețuri ridicate, în timp ce capacități interne aproape finalizate rămân neutilizate.
Reprezentanții Hidroelectrica avertizează că aceste blocaje nu afectează doar proiecte punctuale, ci generează consecințe mult mai ample. Prelungirea procedurilor de mediu și litigiile aferente pun presiune pe securitatea energetică a țării, întârzie tranziția către surse mai curate și împiedică valorificarea unor resurse hidroenergetice deja amenajate. Potrivit companiei, capacitatea totală instalată a proiectelor aflate în impas ajunge la circa 240 MW, cu o producție medie estimată la aproximativ 665 GWh pe an.
Raportat la portofoliul Hidroelectrica, adică o putere instalată de 6.480 MW și o producție anuală de circa 14 TWh, finalizarea acestor investiții ar însemna un plus semnificativ de energie, obținut fără a construi infrastructură complet nouă, ci prin valorificarea unor lucrări deja începute.
Un exemplu relevant este complexul hidrotehnic și energetic Cerna–Motru–Tismana, etapa a doua, un proiect demarat în urmă cu cinci decenii și ajuns la un stadiu de realizare de aproximativ 90%. La finalul lunii ianuarie 2026, Ministerul Mediului a emis acordul de mediu pentru această investiție, după parcurgerea completă a procedurilor prevăzute de legislația națională și europeană.
Cu toate acestea, experiența ultimilor ani arată că obținerea unui acord de mediu nu garantează automat intrarea în faza finală de execuție. ONG-urile pot deschide acțiuni în instanță, inclusiv după emiterea acestor avize, prelungind incertitudinea și blocând investiții strategice. În lipsa unei clarificări rapide a cadrului legal, riscul este ca România să continue să piardă atât bani deja investiți, cât și oportunități esențiale pentru stabilitatea sistemului energetic. Disputa dintre nevoia de protecție a mediului și interesul public major pentru securitatea energetică riscă să rămână nerezolvată, cu o serie de costuri economice și strategice tot mai greu de ignorat.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
