Fondul suveran norvegian administrează veniturile obţinute de stat din exploatarea petrolului şi gazelor şi le investeşte la nivel mondial
Nicolai Tangen, directorul general al fondului suveran al Norvegiei, considerat cel mai mare din lume, avertizează că nici măcar averea acumulată de ţara nordică nu este ferită de un scenariu financiar extrem. În cazul unei prăbuşiri severe a pieţelor, fondul ar putea pierde o parte uriaşă din valoarea sa, iar într-o situaţie-limită chiar întreaga sumă de aproximativ 2.000 de miliarde de dolari, scrie Reuters.
Mesajul a fost transmis de Tangen în cadrul unei conferinţe politice organizate la Arendal, unde acesta a susţinut că investitorii şi societatea norvegiană trebuie să fie pregătiţi inclusiv pentru riscuri considerate în prezent improbabile.
„Poate fondul petrolier să dispară?”, a întrebat şeful fondului, înainte de a răspunde afirmativ. În opinia sa, un asemenea scenariu nu poate fi exclus complet în actualul context economic şi geopolitic.
Fondul suveran norvegian administrează veniturile obţinute de stat din exploatarea petrolului şi gazelor şi le investeşte la nivel mondial. Portofoliul său include acţiuni, obligaţiuni, proprietăţi imobiliare şi proiecte din sectorul energiei regenerabile.
Averea administrată s-a dublat în mai puţin de zece ani. În 2017, fondul depăşea pentru prima dată pragul de 1.000 de miliarde de dolari, iar în prezent a ajuns la aproximativ 2.000 de miliarde de dolari. Importanţa sa pentru economia Norvegiei a crescut însă şi mai rapid. Transferurile permise către bugetul de stat finanţează în prezent aproximativ un sfert din cheltuielile publice, faţă de numai 10% în urmă cu aproximativ un deceniu. Tangen consideră că această creştere trebuie privită şi prin prisma condiţiilor economice excepţional de favorabile din ultimele decenii. El caracterizează ultimii 30 de ani drept o perioadă „anormală”, marcată de inflaţie redusă, dobânzi scăzute şi taxe favorabile investiţiilor.
Exact în acest mediu a avut loc şi acumularea spectaculoasă de capital a fondului norvegian. De aceea, şeful acestuia avertizează că Norvegia nu trebuie să presupună că aceleaşi condiţii vor exista şi în viitor.
Într-un interviu acordat ulterior Reuters, Tangen a făcut şi o comparaţie cu perioada care a precedat Marea Criză Economică din 1929. El a precizat că nu vede în prezent un semnal punctual care să indice apropierea unei noi prăbuşiri bursiere, dar consideră că anumite elemente, în special revenirea tarifelor vamale şi a barierelor comerciale, amintesc de anii 1920. În acelaşi timp, pieţele au demonstrat o rezistenţă mai mare decât se anticipa. Deşi economia mondială a trecut prin conflicte geopolitice, tensiuni comerciale şi perturbări ale lanţurilor de aprovizionare, bursele au continuat să crească. Potrivit lui Tangen, una dintre explicaţii este că firmele s-au adaptat după şocurile ultimilor ani. Companiile şi-au diversificat furnizorii, au construit alternative pentru lanţurile de aprovizionare şi sunt mai bine pregătite să facă faţă unor noi perturbări.
Directorul fondului susţine că, dacă actualul context ar fi fost anticipat în urmă cu doi ani, puţini investitori ar fi pariat că economia şi pieţele vor rămâne atât de solide. Avertismentul său nu este, aşadar, o prognoză privind dispariţia fondului norvegian, ci un apel la prudenţă. Cu cât averea acumulată în pieţele globale devine mai importantă pentru finanţele statului, cu atât o eventuală corecţie majoră poate avea consecinţe mai serioase.
Norvegia dispune de unul dintre cele mai mari „airbaguri” financiare din lume. Însă mesajul lui Tangen este că nici măcar 2.000 de miliarde de dolari nu reprezintă o garanţie absolută într-o economie globală în care regulile care au favorizat acumularea acestei averi se pot schimba.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
