Cuprinzând o arie de circa 88 km2, Valea Hârtibaciului din judeţul Sibiu este presărată cu aşezări săseşti şi o mulţime de biserici fortificate. Istoria de peste 800 de ani a acestor sate şi aşezăminte de cult, dar şi strădaniile unor localnici de a păstra tradiţiile sunt doar câteva dintre elementele care se constituie într-un punct principal de atracţie pentru vizitatori.
Promovarea acestei destinaţii idilice a devenit un scop al activităţii asociaţiei „Hosman Durabil”, înfiinţată în 2005, dar nu singurul. Asociaţia îşi mai propune conservarea unor clădiri istorice, păstrarea obiceiurilor de cultivare a plantelor tradiţionale, ameliorarea condiţiilor de trai în satele din Valea Hârtibaciului. Printre organizaţiile care susţin diferitele proiecte ale asociaţiei, Joachim şi Gabriela Cotar, cei care ne-au „păstorit” pe parcursul întregii zile de cercetare, au menţionat Fundaţia „Mihai Eminescu Trust” – Londra, Fondurile EEA (EEA Grants) – Islanda, Liechtenstein şi Norvegia şi D.B.U. (Deutsche Bundesstiftung Umwelt), cea care a iniţiat şi proiectele de cercetare interşcoli.
Dintre proiectele harnicilor membri, pe noi ne-au impresionat în mod deosebit patru:
1. Colaborarea cu Fundaţia Ecoruralis în cadrul proiectului LEADER, vizând sprijinirea şi stimularea agriculturii ţărăneşti şi folosirea de seminţe tradiţionale, nemodificate genetic de către ţăranii din zonă.
2. Proiectul Moara Veche din Hosman, care are în vedere renovarea clădirilor, repararea şi menţinerea în stare de funcţiune a mecanismelor vechii mori, precum şi transformarea diverselor componente ale complexului morii într-o afacere sustenabilă.
3. Implementarea experimentală a unui sistem de filtrare a apelor „gri” (apa rezultată din gospodărie) şi a unor toalete ecologice care separă urina de fecale (ulterior transformate în compost), astfel încât acestea să nu mai contamineze pânza freatică de unde se alimentează fântânile oamenilor.
4. Dezvoltarea unor trasee de interes turistic, care să exploateze, pe de o parte, locurile atât de pitoreşti şi liniştite, dar şi atracţia pe care o reprezintă pentru mulţi amatori de aventuri pe două roţi un circuit al bisericilor săseşti fortificate.
De ce plante nemodificate genetic?
Comisia Europeană a adoptat în 2005 regulamentul privind Fondul European Agricol pentru dezvoltarea rurală. Încă din 2006 iniţiativa a fost preluată ca fiind o idee bună pentru spaţiul rural românesc, obiectivele fiind îmbunătăţirea guvernării la nivel local şi valorificarea resurselor specifice teritoriului.
Legislaţia europeană în vigoare prevede folosirea în agricultură cu precădere a seminţelor modificate genetic, ceea ce conduce la dispariţia treptată a unor soiuri tradiţionale de plante şi la apariţia unor corporaţii sau concerne internaţionale care vor putea monopoliza piaţa de seminţe. Argumentele în favoarea acestor prevederi legislative sunt: plantele modificate genetic sunt mai productive; cu ajutorul lor se pot salva populaţii întregi de la foamete; seminţele plantelor modificate genetic sunt mai ieftine.
Fundaţia Ecoruralis consideră că aceste argumente nu sunt valide; productivitatea mai mare nu a putut fi dovedită, plantele modificate genetic nu sunt adaptabile la condiţii dificile de sol şi climă şi nu produc substanţe nutritive suplimentare, astfel încât rezolvarea foametei în zonele cele mai afectate – ale Africii – nu este posibilă, iar efectul preţului mic al seminţelor este anihilat de costurile pe care le ascunde tehnologia de cultivare.
Argumente pro
Folosirea pe scară largă a seminţelor modificate genetic poate conduce la efecte negative pe plan economic, a explicat Ramona Duminicioiu, jurnalist la Centrul de Informare asupra Organismelor Modificate Genetic, când a evidenţiat cele mai importante trei preocupări ale Ecoruralis, în cadrul proiectului Leader. Productivitatea seminţelor modificate genetic nu este mai mare decât a celor tradiţionale, preţul cerut de firmele producătoare de seminţe este destul de scăzut, ceea ce ar putea fi tentant pentru fermier, în schimb costurile în procesul de cultivare a acestora creşte spectaculos prin adaosurile chimice necesare. Ecoruralis consideră că doar aparent utilizarea seminţelor modificate genetic aduce avantaje cultivatorilor.
Seminţele tradiţionale, interzise la vânzare
Un alt aspect se referă la afectarea sănătaţii şi la efectele pe care le pot produce plantele modificate genetic asupra consumatorilor lor. Testele făcute pe cobai au dovedit că inima, ficatul, creierul, dar şi fertilitatea la femele au fost grav afectate de consumul de astfel de cereale, şi nu doar direct, ci până la a noua generaţie! „Chiar dacă aceste teste nu s-au făcut încă pe oameni, putem estima că efectul este acelaşi”, spune Duminicioiu. A treia problemă de mediu este legată de utilizarea acestui tip de plante care ar contamina alte culturi, dar şi animalele care le consumă.
Seminţele modificate genetic se produc încă din anul 1998. Tot atunci a apărut prima soia modificată genetic, iar până în anul 2006 au apărut pe piaţă 14 tipuri de soia modificate genetic. În 2007 s-a interzis cultivarea de soia modificată genetic în România, dar totodată s-a aprobat legea care permite cultivarea porumbului modificat genetic. Compania care produce acest porumb se numeste Monsanto. Porumbul modificat genetic îşi produce propriul insecticid pentru a se proteja de viermele „Diabrotica virgifera”, care îi roade rădăcina, dar, spre bucuria noastră, acest dăunător nu a apărut încă în România, deci, spune Duminicioiu, „folosirea seminţelor de porumb modificate genetic la noi nu se justifică”.
În 2010 au existat în România 21 de fermieri care au cultivat porumb modificat genetic pe o suprafaţă totală de 822 ha, ceea ce ne-ar putea duce la concluzia că nici nu se pune problema înlocuirii treptate a soiurilor tradiţionale cu cele modificate genetic. Totuşi, reprezentanţii Ecoruralis militează pentru ca utilizarea plantelor modificate genetic să fie interzisă sau măcar să fie păstrate şi salvate de la dispariţie unele soiuri tradiţionale. Ei spun că, de fapt, folosirea seminţelor tradiţionale nu este interzisă de lege, dar comercializarea lor este interzisă, astfel pericolul pierderii lor este real. Şi nu se pot comercializa deoarece nu sunt omologate/licenţiate în Catalogul Naţional de Seminţe, întrucât nu întrunesc trei condiţii/standarde pe care seminţele modificate genetic par să le îndeplinească: stabilitate, omogenitate şi productivitate.
Fundaţia se străduieşte să distribuie în fiecare an fermierilor doritori soiuri tradiţionale de seminţe, provenite fie de la alţi fermieri, fie de la banca de gene din Suceava. Ramona Duminicioiu ne-a spus că această instituţie este o bună păstrătoare a tuturor seminţelor tradiţionale şi moderne, doar că resursele băncii de gene din Suceava sunt limitate. Anul acesta 50 de familii din România au primit seminţe de soiuri tradiţionale prin acest progarm.
În momentul de faţă, în Valea Hârtibaciului, printr-o hotărâre a autorităţilor locale, este interzisă cultivarea organismelor modificate genetic. Acţiunea are drept scop găsirea de soluţii pentru revitalizarea întregii regiuni a Văii Hârtibaciului.
Moara veche din Hosman
O moară funcţională, cu propriul magazin, cu brutărie şi fierărie, există la Hosman de mai bine de jumătate de secol.
Ansamblul a fost complet renovat, prin proiectul Hosman Durabil, în încercarea de a readuce la viaţă atât moara, cât şi celelalte componente auxiliare, totul cu scop turistic şi cultural. La lucrări au participat voluntari din multe ţări, precum Suedia, Elveţia şi Germania. Iniţial, moara funcţiona cu un motor pe benzină, care a ajuns piesă de muzeu. Acum moara este pusă în mişcare de un motor electric, ecologic faţă de cel pe benzină.
Din complexul morii face parte şi brutăria care, din făina integrală şi bio produsă chiar în moară, face pâine tradiţională şi unele produse de patiserie. Pâinea tradiţională poate fi cumpărată şi la Sibiu sau Bucureşti, dar sigur este mai proaspătă la magazinul de la stradă al morii, care a fost restaurat în aşa fel încât să se apropie cât mai mult de aspectul şi funcţionalitatea iniţiale; până şi mobilierul şi vitrinele vechi au fost păstrate. De la această autentică prăvălie sătească se mai pot cumpăra şi mărfuri de necesitate imediată – sare grunjoasă, ulei de lampă -, dar şi dulceţuri şi gemuri din fructe de pădure sau de grădină, preparate „ca la mama acasă” de gospodinele Gabriela Cotar şi Luijza Boldizsar. Aceasta din urmă ne-a arătat cu mândrie laboratorul de pâine şi patiserie, modernizat, cu un malaxor puternic şi cuptor zidit, totul strălucind de curăţenie. Deocamdată nu se poate coace atâta pâine bio câtă s-ar cere, ne spune Boldizsar, pentru că moara macină doar grâu din sămânţă tradiţională, cultivat pe un singur hectar în spatele grădinii; pentru a da de lucru morii şi brutăriei la capacitate optimă ar fi nevoie de zece hectare cultivate cu grâu.
Gospodăria unei mori
Complexul morii găzduieşte şi o fierărie tradiţională, unde se făceau reparaţii la căruţe sau se potcoveau caii. De fapt, ca peste tot la ţară, acest loc avea şi un important rol de socializare, aici întâlnindu-se mulţi gospodari, atât localnici, cât şi din satele învecinate; în aşteptarea încărcăturii sau a unei reparaţii, schimbau două vorbe, îşi aduceau veşti, se târguiau şi se înţelegeau la preţ. Fierăria a fost şi ea renovată şi este aproape funcţională.
În şura din curtea morii se organizează acum întruniri, prezentări, workshopuri şi mici concerte de fanfară. Şi şura şi-a păstrat aspectul şi atmosfera, împreună cu grădina de dincolo de ea. Joachim Cotar ne arată mândru şura şi grădina şi ne spune că proiectul lor de revitalizare a morii a început să devină sustenabil prin ceea ce poate oferi: participarea la activităţi în complexul morii este posibilă atât pentru grupuri organizate de turişti, cât şi pentru cei interesaţi de învăţarea meşteşugului de fierărie, brutărit sau morărit. De 3 ani încoace, în luna mai, Asociaţia Hosman Durabil organizează Târgul meşteşugarilor: împletitori de nuiele, ţesători, căldărari, tâmplari. Numărul participanţilor este în continuă creştere, fiind atraşi de posibilitatea de a face reclamă propriilor produse, de a schimba impresii şi idei cu alţi meşteri şi gospodari din Valea Hârtibaciului. În incinta complexului „Moara Veche” se desfăşoară din când în când şi „Transylvanian Brunch”, unde se pot degusta produse tradiţionale, preparate de oamenii din sat.
Toate activităţile din cadrul complexului sunt conduse şi supravegheate cu pricepere de familia Domokos (brutăria, fierăria şi magazinul sătesc), respectiv de către Kurt Fasnacht, „Doctorul morilor”, venit tocmai din Elveţia ca să repare şi să întreţină mecanismele vechii mori. Membrii organizaţiei Hosman Durabil, stimulaţi de entuziasmul familiei Cotar, se bucură şi de sprijinul fundaţiei Mihai Eminescu Trust din Londra şi de alte colaborări şi finanţări pe lângă contribuţia consistentă a D.B.U.
Exploatarea turistică a zonei Văii Hârtibaciului
Ilarion Bârsan ne prezintă o altă posibilă direcţie de dezvoltare a zonei: redeschiderea liniei ferate a mocăniţei pe ruta Agnita-Sibiu, cu opriri în puncte de interes turistic încă nevalorizate – cetăţi săseşti şi biserici româneşti aşezate în zone deosebit de pitoreşti. Deocamdată s-a obţinut declararea căii ferate monument istoric şi se continuă campania de găsire de fonduri pentru investiţii. Voluntarii de la Hosman Durabil şi-au propus să restaureze linia mocăniţei şi repunerea ei în funcţiune.
Monumentele de artă şi arhitectură nu sunt singurele atracţii de pe Valea Hârtibaciului, animalele reprezintă la rândul lor o atracţie pentru vizitatorii străini (barza neagră este cea mai cunoscută dintre speciile locale rare).
Turiştii pot parcurge diverse trasee cu bicicleta sau pe calea ferată îngustă, cu drezina. Domnul Ştefan Vaida, absolvent al Facultăţii de Restaurare a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, angajat al Centrului de informare din Alţâna şi entuziast susţinător al iniţiativelor de promovare a zonei, le stă la dispoziţie celor care doresc să se documenteze. Dorind să-i ajute pe localnici să comunice cu turiştii şi să se implice mai mult în activităţile culturale, organizează, în colaborare cu ceilalţi voluntari ai iniţiativei Hosman Durabil, ateliere şi cursuri pentru copii şi adulţi de învăţare a ţesutului la război, de frământat şi copt pâine etc.
Autenticitatea zonei atrage din ce în ce mai mulţi vizitatori. Ştefan Vaida a condus deja în doi ani consecutivi câte două tururi de câte 12 zile cu bicicleta ale unei zone mai largi din partea de sud, centrală şi de nord a Transilvaniei până în Bucovina. Participanţii au fost cu precădere turişti germani.
Ştefan Vaida mai intenţionează şi să inaugureze la Alţâna un muzeu care să ilustreze bunele relaţii interetnice din zonă. Muzeul va prezenta convieţuirea românilor cu ţigani, unguri şi saşi în satele din Valea Hârtibaciului, exponatele fiind colecţionate şi selecţionate în timp, cu grija specialistului în restaurare şi cu dragostea pentru ţinuturile natale a localnicului învăţat, întors acasă.
Articolele şi fotografiile au fost realizate de elevii: Larissa Albert, Anca Arsene, Anita Binig, Patrick Bojan, Codruţ Bota, George Din, Ioana Dobrea, Roland Gheorghe, Bianca Gross, Paula Guist, Doris Hader, Iulia Marinca, Andrada Motronea, Filip Timariu. Profesori îndrumători: Elena-Catinca Pleşca şi Maria-Susana Popoviciu.
