Punerea în practică a strategiilor de afaceri este sabotată, în cazul unei firme din cinci, de incapacităţi comunicaţionale în cadrul companiilor. Strategiile se mai lovesc şi de dificultatea găsirii personalului calificat, arată un studiu.
Mai mult de o firmă românească din două (mai precis o pro-porţie de 57%) trăieşte cu teama că aplicarea unei noi strategii de afaceri ar risca un eşec, ca urmare a unei eventuale lipse a personalului talentat, mai ales în domenii precum financiar, bancar, utilităţi sau construcţii, arată un studiu al companei de resurse umane Manpower, care, în România, a inclus 751 de angajatori. Aceasta nu înseamnă însă că firmele nu ar avea angajat personalul pe care acestea şi-l doresc. Sondajul a arătat că 90% dintre angajatori susţin că au la dispoziţie personal talentat. Trei sferturi dintre cei chestionaţi afirmă că derulează strategii privitoare la forţa de muncă, restul recunoscând că nu întreprind nici o acţiune în acest sens. Potrivit cercetării, cel mai mare obsta-col identificat în ceea ce priveşte punerea în aplicare a strategiei de afaceri este lipsa de competenţe comunicaţionale în interiorul companiilor, în cazul a 19% dintre angajatori. Aproape un sfert dintre companii, adică o proporţie de 23%, nu cunosc categoriile de competenţe care le sunt necesare pentru punerea în funcţiune a strategiei de afaceri.
Probleme, nu doar în România
Studiul Manpower a fost efectuat la nivel global şi a arătat că există dificultăţi şi în alte ţări. Aproape un sfert dintre angajatorii din 36 de ţări afirmă că strategia privind forţa de muncă a propriei companii nu susţine strategia de afaceri a acesteia, sau nu au la cunoştinţă dacă acestea sunt în concordanţă sau nu. „Un aspect cu mult mai îngrijorător în acest sens este faptul că o proporţie de 53% din rândul angajatorilor recunosc că nu întreprind nici un demers pentru a aborda această problemă”, se precizează în studiul Manpower. Angajatorii din Polonia (51%), România (36%), Austria (35%) şi Elveţia (35%) au cele mai mari dificultăţi în acoperirea poziţiilor deschise în companiile lor, în vreme ce deficitul de talente este mai puţin grav în Irlanda (4%), Marea Britanie (9%) şi Norvegia (11%). Manpower a intervievat peste 37.000 de angajatori din 36 de ţări, pentru a determina impactul inexistenţei unei strategii privind forţa de muncă şi pe cel al lipsei privind concordanţa între această strategie şi cea de afaceri.
România, în topul ţărilor cu cea mai dinamică industrie IT
De altfel, România nu reuşeşte să se dovedească competitivă decât într-un singur sector: IT. Cu şapte firme dintr-un total de 50 de companii IT din Europa Centrală care au avut anul trecut cele mai dinamice evoluţii, România ocupă locul 4 în topul „Deloitte Central Europe Technology Fast 50″ privitor la ţările din regiune.
Topul a fost făcut pe baza ratei de creştere a veniturilor în intervalul 2005-2009. Lista finaliştilor din România include TeamNet International (locul doi în top), cu o rată de creştere de 3.120%, Arobs Transilvania Software, poziţia 13 (+831%), Crys Computers (nou intrată, locul 18, +635%), Fortech (nou intrată, locul 19, +629%), Lasting Software (locul 23, +541%), The Red Point (locul 26, +510%) şi Advantage Software Factory (locul 41, +301%).Primul an în care România s-a alăturat Deloitte Central Europe Technology Fast 50 a fost 2008. Rezultatul aferent anului plasează România pe locul patru în regiune, după Polonia (11), Ungaria (10) şi Cehia (8). Anul trecut, România a fost reprezentată în acest top de patru companii (dublu faţă de 2008) – TeamNet International (locul 41), Arobs Transilvania Software (locul 102), Lasting Software (locul 360) şi The Red Point (locul 422).
Pentru a intra top Fast 50, companiile candidate trebuie să aibă proprietate tehnologică sau intelectuală care contribuie semnificativ la veniturile operaţionale sau să alocheze o parte substanţială din venituri pentru cercetare şi dezvoltare de tehnologie. De asemenea, candidaţii trebuie să fi raportat venituri anuale de cel puţin 50.000 de euro pe an în ultimii cinci ani, să aibă sediul în Europa Centrală, să nu fie controlaţi de un investitor strategic şi să activeze pe piaţă de cel puţin cinci ani.
