România mai are doar patru luni pentru a trimite Comisiei Europene un document coerent care să stabilească în mod clar priorităţile investiţionale pentru care se vor acorda cele aproape 40 de miliarde de euro în următorii 7 ani. În acest context şi observând că Guvernul întâmpină greutăţi în redactarea “Acordului de parteneriat cu Comisia Europeană”, “Institutul de politici publice” propune cinci măsuri pe care Guvernul ar trebui să şi le asume pentru a scoate onorabil România din postura de ţară incapabilă de a trimite un document “matur” care să reflecte viziune naţională de dezvoltare în următorii ani. Una dintre măsuri o reprezintă stabilirea unui mandat politic pentru o instituţie integratoare a strategiilor sectoriale într-o unică Strategie Naţională de Dezvoltare. Ministerul Dezvoltării ar putea juca acest rol. “Forţele politice din România trebuie să se pună de acord asupra unui aranjament instituţional eficient de management al fondurilor europene în cadrul căruia simplificarea aparatului central, astăzi nejustificat de mare în raport cu rezultatele absorbţiei fondurilor europene, ar trebui să constituie prima prioritate”, se arată în documentul IPP.
O altă propunere vizează necesitatea de a nu mai finanţa în mod uniform toate regiunile de dezvoltare ale României, ci acest proces să se facă în funcţie de specificul fiecăreia. “Anumite sectoare strategice de activitate vor rămâne în continuare vulnerabile în absenţa unor proiecte majore predefinite care să răspundă unor politici naţionale în domeniile de referinţă, în acord cu cerinţele europene”, arată documentul.
Institutul a găsit şi o serie de neajunsuri care ar trebui urgent corectate: “atitudinea în actualul exerciţiu financiar a fost mai degrabă aceea de a prezuma vina sau reaua credinţă a beneficiarilor, România dezvoltând adevărate reţele de specialişti în control al căror rol principal a fost acela de a găsi cu orice preţ nereguli în implementarea proiectelor finanţate din fonduri europene, în loc să folosească în mod proactiv banii din asistenţa tehnică pentru a acorda suport beneficiarilor, a dezvolta instrumente de audit care să prevină apariţia problemelor şi ulterior a corecţiilor financiare.”
IPP propune şi soluţii: “România are cea mai scăzută rată de absorbţie şi pentru că nu a fost dispusă, precum alte ţări membre UE, să avanseze fonduri publice naţionale pentru decontările din proiectele structurale. Această situaţie nu trebuie să se mai repete, în următorul exerciţiu financiar fiind necesar un flux mai alert al rambursărilor către beneficiari şi un buget consolidat pentru acoperirea investiţiilor previzionate în sectoarele- cheie.
