Fiscul de la Roma a declanşat o anchetă ce îi vizează pe guvernatorul şi pe directorul general ai băncii Vaticanului pentru o posibilă spălare de bani. Agenţii fiscali au pus sechestru pe 23 milioane de euro despre care bancherii Bisericii Catolice nu au oferit informaţii privind provenienţa.
Ancheta, care aminteşte de marele scandal Ambrosiano din anii 1980 în care Vaticanul a fost acuzat de legături cu Mafia, servicii secrete şi organizaţii masonice clandestine, vizează două tranzacţii suspecte în cuantum total de 23 milioane de euro. Conform Fiscului de la Roma, Institutul pentru Operele Religiei (IOR), cum este cunoscută oficial banca Vaticanului, a efectuat transferurile, însă nu a precizat originea fondurilor, aşa cum cer noile norme bancare din Italia, introduse pentru a preveni spălarea de bani şi finanţarea de activităţi ilegale precum crima organizată sau terorismul. Potrivit agenţilor Fiscului italian, guvernatorul Ettore Gotti Tedeschi şi directorul general al băncii, Paolo Cipriani, nu au precizat originea celor 23 de milioane. Banii au fost transferaţi pe 6 septembrie din conturile băncii Sfântului Scaun deţinute la Credito Artigiano în conturi pe care instituţia financiară le deţinea la filiala din Frankfurt a J. P. Morgan şi la o altă bancă din Roma – Banca del Fucino.
Vaticanul dezminte orice ilegalitate
Deşi nu au luat nici o măsură de restrângere a drepturilor celor doi oficiali ai IOR, magistraţii din Roma verifică în prezent dacă Tedeschi şi Cipriani au încălcat în mod deliberat obligaţia impusă băncilor străine ce operează în Italia de a divulga informaţii despre operaţiunile financiare efectuate pe teritoriul italian. Legislaţia este relativ nouă în Italia, fiind în fapt transpunerea directivelor europene privind combaterea finanţării terorismului şi a spălării de bani. Necunoaşterea noilor norme este însă exclusă de anchetatori. Tedeschi, expert în etică financiară, conduce banca Vaticanului de un an, după ce, anterior, el a fost şeful pentru operaţiuni în Italia al gigantului bancar spaniol Santander. Într-un comunicat emis imediat după anunţul autorităţilor italiene, Vaticanul s-a declarat „uimit” şi şi-a exprimat „încrederea deplină” în Tedeschi şi Cipriani. Sfântul Scaun şi-a dezvăluit totodată „perplexitatea” faţă de măsurile luate de anchetatori, dând asigurări că „toate datele necesare” au fost puse la dispoziţia Bancii centrale a Italiei. În privinţa originii celor 23 milioane de euro sechestraţi de Fiscul italian, Cetatea Vaticanului nu a oferit însă prea multe detalii – banii proveneau „din conturile proprii” ale IOR, o precizare echivocă şi inutilă, date fiind informaţiile făcute publice de anchetatori.
IOR – o istorie controversată
IOR a fost înfiinţată oficial în timpul celui de-al doilea război mondial pentru a administra conturile ordinelor religioase, având ca rol principal de a asista Biserica Catolică să-şi pună în practică operele caritabile. IOR a fost însă instituţia care în anii 1980 a atras Vaticanul în unul dintre cele mai mari scandaluri politico-economico-financiare, care a zguduit Italia şi întreaga lume occidentală. În 1982, guvernatorul IOR, arhiepiscopul Paul Marcinkus, a fost pus sub acuzare pentru implicare în prăbuşirea uneia dintre cele mai mari bănci private din Italia, Banco Ambrosiano, la care IOR era principalul acţionar, însă nu a ajuns niciodată în instanţă. În acelaşi an, preşedintele Băncii Ambrosiano, Roberto Calvi, supranumit „Bancherul lui Dumnezeu”, era găsit spânzurat de un pod din Londra, după ce fugise din Italia ca urmare a investigaţiilor privind operaţiunile ilegale ale băncii în care au dispărut 1,3 miliarde de dolari. Deşi nu a acceptat nicio responsabilitate, IOR a acceptat să plătească 250 milioane de dolari deponenţilor păgubiţi.
În anii ce au urmat, investigaţii jurnalistice, dar şi informaţii adiacente din cazuri juridice din mai multe ţări occidentale au dezvăluit că moartea lui Calvi – care era membru al Lojii masonice ilegale numită Propaganda Due -, nu era singurul deces suspect în rândul celor care aveau legătură cu Banca Ambrosiano. Procurori care anchetau operaţiunile ilegale ale băncii încă din 1978 fuseseră executaţi de grupări teroriste cu pretinse agende politice care însă dispăreau imediat după asasinate, iar cel puţin doi dintre succesorii lui Calvi la conducerea băncii au fost ucişi de Mafie. Alte investigaţii jurnalistice au arătat că Banca Ambrosiano era utilizată de CIA şi alte servicii de informaţii occidentale pentru a finanţa mişcări anticomuniste din spatele Cortinei de Fier, mişcări paramilitare de dreapta din America Latină, dar şi Operaţiunea Gladio – programul secret al NATO de rezistenţă în cazul unei victorii a comunismului în Europa, coordonat tot prin intermediul Lojii Propaganda Due.
