Deschidem televizorul si camera este invadata de realitatea de langa noi. O lume pestrita in continua miscare, surprinsa de camerele de luat vederi. O adevarata industrie a imaginilor care are in spate o munca de Sisif. Slujbasii ei: operatorii tv. Ora 5: incendiu in Ferentari. Ora 11: declaratii soc la Cotroceni. Ora 14: accident pe DN1. Ora 18: inundatii in sudul tarii. Un orar nebun, halucinant iesit din tiparele unui cotidian obisnuit. O succesiune alerta a evenimentelor, framantata prin ochiul camerelor de luat vederi spre produsul finit: stirea, reportajul, ancheta. Pentru toate acestea, o adevarata armata. Unul dintre soldati, cameramanul.
Camera de filmat, o prelungire a simturilor
„Sa se obtina o stire de 30 de secunde pot lucra cinci echipe 24 de ore sau pret de 20 de minute un singur cameraman”, incearca sa creioneze cateva idei despre goana informatiei transpusa pe sticla Iulian Dumitru. El este unul dintre pionierii de dupa '89 ai presei in miscare. Frigul, ploaia sau arsita nu i-au alungat niciodata dorinta de a merge mai departe prin ochiul magic al camerei de filmat. „Cand lucrezi prea mult si concentrat la maximum camera devine o prelungire a simturilor tale”, isi descrie Iulian dragostea pentru „meseria asta de cameraman”, fara a avea vreun regret ca a renuntat la profesia de inginer electronist.
„Injurau, loveau, te demolau fizic si psihic”
Echipat cu un intreg arsenal (trepied, acumulatori de rezerva, cablu de sunet, microfon si stativ, lampa si camera video), operatorul de televiziune sau omul-orchestra traieste fiecare clipa la intensitate maxima. Chiar daca vaneaza imagini, este in permanenta vanat. „Riscurile meseriei.” Situatiile de conflict, inerente, dar numeroase in realitatea romaneasca, il expun „sansei” de a fi furat, batut sau, mai bland, doar injurat. „In astfel de cazuri iti poti duce la capat misiunea doar cu tact si diplomatie”, spune Iulian, amintindu-si de experimentul Sinesti. „Tiganii furau tevile de irigatii, le topeau in cuptoare improvizate si vindeau lingouri de aluminiu. Am filmat si doar cu ajutorul bulibasei am scapat nevatamati.” Cu toate acestea, pentru operatorul nostru, dupa 16 ani de stat in spatele camerei, doar filmarile in galeriile de fotbal reprezinta o misiune imposibila. „Filmarile de la demonstratii, cand ramaneai intre demonstranti si jandarmi, sub o ploaie de sticle si pietre, sunt floare la ureche pe langa cele de pe stadioane atunci cand galeriile i-au foc”, se plange Iulian, trecut cu ceva timp in urma printr-un astfel de experiment. „Oamenii s-au transformat brusc in animale. Injurau, loveau, te demolau fizic si psihic.”
Politicienii, sclavii propriilor imagini
Despre oamenii politici, cuvinte de lauda. „Se poarta frumos cu operatorii pentru ca stiu ca pot fi surprinsi in situatii neplacute. Ei au nevoie de imagine.” A indraznit sa-i filmeze pe deputati in timpul unei sedinte dormind sau citind ziare de scandal. „De scandalizat, s-a scandalizat Nastase, chiar in toiul dezbaterilor”, isi aminteste Iulian de amenintarile sefului Camerei, care hotarase sa-i ridice acreditarea. Nici cu Melescanu nu i-a fost prea usor, pe vremea cand acesta ocupa fotoliul de ministru de Externe. „Prin toamna lui '95, la intoarcerea de la Bruxelles, aeronava delegatiei oficiale romanesti a decolat datorita mie cu o jumatate de ora intarziere. Acest lucru i-ar fi putut costa cam 50 de mii de dolari”, se destainuie cameramanul, care, pentru a pune bomboana pe coliva, asezandu-se speriat, pe unul din scaune, a mai distrus si palaria cu boruri mari a lui „Mele”. Daca Iulian si-a inceput ucenicia imediat dupa revolutie in TVR, avandu-i ca profesori pe doi dintre cameramanii personali ai cuplului Ceausescu, astazi aduce imaginile postului National TV. Vrea sa ramana un adevarat profesionist, chiar daca dupa '94, dupa ce s-a dezvoltat concurenta televiziunilor, calitatea a scazut considerabil, dar si salariile. „Astazi, in multe dintre cazuri se lucreaza neprofesional si este foarte greu sa gasesti oameni cu care sa ai un limbaj comun in aceasta munca”, spune Iulian, convins ca reteta de succes a oricarui om de afaceri este aceea de a angaja „un profesionist pe un salariu bun decat doi amatori pe acelasi salariu, mai cu seama intr-o televiziune”.
