Minunata Carey Mulligan

Toată lumea spune că este noua Audrey Hepburn, din cauza stilului ei şi a înfăţişării diafane. Nominalizată la Oscarurile de anul acesta pentru rolul ei din „An Education”, Carey Mulligan este noua actriţă favorită a Hollywood-ului. Dar oare chiar seamănă cu Audrey?

Eliza Doolitle, interpretată de Audrey Hepburn, coboară scările şi se îndreaptă spre noi, îmbrăcată într-o rochie de seară care o va duce la balul regelui şi în braţele lui Henry Higgins, rochie care arată cel mai bine transformarea ei din florăreasă într-o adevărată lady, „My Fair Lady”. Pe un ecran vecin, o scenă ase­mă­nătoare are loc, ruptă dintr-un alt film şi cu o altă actriţă principală: Jenny, o fată de 16 ani, intră într-o cameră purtând unifor­ma ei de şcoală şi iese o femeie elegantă, pregătită pentru un weekend alături de bărbatul pe care-l iubeşte. Cel de-al doilea film este „An Education”/„O lecţie de viaţă” şi actriţa este Carey Mulligan, reîncarnarea lui Audrey Hepburn în varianta secolului 21. În mod paradoxal, filmele care le-au consacrat au o temă asemănătoare: transformarea totală a protagonistei din fată în femeie, chiar dacă în moduri diferite; pe lângă asta, cele două seamănă foarte bine şi fizic, ambele cu părul scurt şi brunet, siluete de zână, feţe de copil.

Toate aceste coincidenţe nu au scăpat atenţiei jurnaliştilor prezenţi la ediţia din 2009 a Festivalului de Film Indepen­dent Sundance, unde au avut loc premierele celor două filme în care Mulligan e cap de afiş, „An Education” şi „The Greatest”. Acolo a fost făcută prima dată comparaţia dintre cele două nume, unul consacrat deja, celălalt foarte proaspăt şi foarte tânăr. Carey are 24 de ani, adică exact vârsta pe care o avea Audrey
Hepburn când a jucat în primul ei film mare, „Vacanţă la Roma”, care i-a adus un Oscar atunci. Tânără sau nu, la festivalul de la Sundance Mulligan a fost favorita presei şi a criticilor, cu atât mai mult cu cât nimeni nu ştia de unde a apărut. Din Marea Britanie, bineînţeles. Născută acolo şi crescută în Germania, unde a pus prima dată piciorul pe scena… şcolii, interpre­tând un băiat în piesa „The King and I”. Când s-a întors în Marea Britanie ştia deja că vrea să devină actriţă, deşi părinţii ei se împotriveau, aşa că a încercat să intre la o şcoală de teatru, dar a fost respinsă.

Şi totul ar fi putut să se termine aici, Carey să fie dezamăgită şi să spună „Ok, nu-i de mine”, şi gata. În loc de asta însă, ea s-a pus pe trimis scrisori şi a ajuns la producătorul filmului „Pride and Prejudice”/„Mândrie şi Prejudecată”, cu Keira Knightley în rolul principal, şi care s-a dovedit a fi şi primul ei film, în rolul uneia dintre fetele familiei Bennet (asta deşi Carey avea 20 de ani la momentul res­pectiv, iar perso­na­jul ei 12). Aici este unul dintre punctele forte ale lui Carey, calitate recunoscută chiar de ea însăşi: puterea de a se adapta. Fără asta, nu ar fi putut niciodată să joace o prostituată, sau o adolescentă de 16 ani, într-o Londră a anilor ‘60, sau o fată de 18 ani din Ameri­ca, să treacă de la păr scurt la păr lung, de la accentul britanic la cel ame­­rican, de la inocenţă la cinism şi îna­poi. Carey Mul­ligan e aici ca să ne pri­veas­că în faţă şi să ne arate că da, se poate să faci toate astea la 24 de ani. Partea cea mai bună e că ea nici nu se consideră o excepţie, ci doar o fată norocoasă îndeajuns încât să joace în nişte filme care se întâmplă să fi fost apreciate.

Doar o fată care se întâmplă să fi fost nominalizată la un Oscar pentru ro­lul ei dintr-un film independent, des­pre care nici nu se credea că ar ajunge vreodată să fie văzut de mai mult de 1.000 de persoane. Doar o fată care a câştigat premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă în rol principal pentru filmul „An Education”, un film bazat pe o poveste adevărată, în care ea este doar un copil care se îndrăgosteşte de un bărbat. Fidelă rolurilor complexe, înainte de „An Education”, Carey a jucat în „The Greatest”, unde a devenit o adolescentă (da, din nou!) de 18 ani, însărcinată cu un iubit care tocmai a murit şi care e nevoită să trăiască alături de părinţii acestuia (Susan Sarandon şi Pierce Brosnan). A urmat un rol de prostituată alături de Johnny Depp, în filmul cu gangsteri „Pu­blic Enemies”, film pentru care a trebuit să pară mult mai mare (din nou, capacitatea ei de adaptare şi-a spus cuvântul), şi continuarea celebrului film din anii ‘80 „Wall Street”, în care o interpretează pe fata lui Michael Douglas. Încetul cu încetul însă, dacă vă uitaţi peste coincidenţe, puteţi vedea şi dife­renţele dintre „noua Audrey Hepburn” şi adevărata Audrey Hepburn. La aceeaşi vârstă, una făcea filme de dragoste cu happy-end, plimbări nocturne şi rochii superbe, în timp ce cealaltă joacă în ro­luri care presupun o înţelegere foarte mare a psihicului uman şi a ceea ce în­seamnă să devii adult. Bineînţeles, cele două sunt actriţe în perioade total dife­rite, iar adevărata Audrey Hepburn şi-a cons­truit cariera într-un timp în care Holly­wood-ul era numai glamour, şi mai interesat de poveşti de dragoste decât de conflicte psihologice. Carey Mulligan însă este propria ei persoană, şi o actriţă cu propriul ei joc şi propria ei identitate, care, la doar 24 de ani, a reuşit ceea ce alţii nu fac nici la 60: a fascinat.

De ce Carey Mulligan?

– Pentru că arată ca o zână,
Lolita combinată cu Tinkerbell din Peter-Pan
– Pentru că la doar 24 de ani,
are o nominalizare la Oscar
şi un premiu BAFTA la activ
– Pentru că a jucat alături de Johnny Depp, Alfred Molina, Michael Douglas, Susan
Sarandon, Peter Saarsgard
– Pentru că e plină de glam
britanic
– Pentru că la 24 de ani joacă
fantastic, fără nici un fel
de educaţie dramatică!
– Pentru că joacă la fel de bine
o prostituată sau o adolescentă
sau o fată de gangster
– Pentru că îi place mai mult
să joace în teatru decât să joace în film
– Pentru că în „An Education”,
a dus tot filmul în spate
– Pentru că dă impresia că joacă fără prea mult efort
– Pentru că are DOAR 24 de ani!