Teatrele din Bucureşti şi din ţară au luat deja de gât criza economică şi sunt decise să învingă în această luptă. Multe premiere, mai mari sau mai mici („după buget, coane Fănică”), se află în diverse stadii de pregătire şi vor vedea cu siguranţă luminile rampei în 2011.
Primul care iese la atac este Teatrul Mic, care întâmpină noul an cu un spectacol ce are premiera chiar mâine. „Sex on the bici”, în regia Nonei Ciobanu, este o comedie umană în care este vorba, printre multe altele, şi despre aplecarea fiinţei umane către pasiunile carnale. Spectacolul îl are cap de afiş pe Flooooorin Călinescu, prezenţă destul de discretă în calitate de director, dar hotărât, pare-se, să se dedice în acest an mai mult primei lui iubiri, actoria, dacă luăm în calcul faptul că el va mai apărea într-o altă nouă montare a teatrului pe care îl conduce, şi anume „Visul unei nopţi de vară”, de Shakespeare, în versiunea scenică a lui Gelu Colceag, unde îl va interpreta pe celebrul meşteşugar convertit la actorie, Fundulea. Teatrul Foarte Mic continuă să fie o rampă de lansare pentru tineri şi un loc unde se simt foarte bine regizorii ajunşi la maturitate creatoare, dar încă tineri în spirit. Este şi cazul Theodorei Herghelegiu care are în pregătire piesa „Satisfucktion”, de Thomas Bernand, ce beneficiază de traducerea lui Victor Scoradeţ şi de interpretarea veteranei Valeria Seciu.
„Bulandra” intră în anul ruşilor
Teatrul „Bulandra” pare hotărât să ia caimacul acestei stagiuni aliniind la start doi regizori din categoria grea: pe Andrei Şerban şi pe Yuriy Kordonskiy. Deşi actorul preferat al fermecătorului regizor rus este Victor Rebengiuc, el a fost de acord să-şi cedeze actorul-fetiş mai vârstnicului şi mai titratului Andrei Şerban, Kordonskiy mulţumindu-se cu „jumătatea mai bună” din cuplul de titani Victor Rebengiuc-Mariana Mihuţ, şi anume cu doamna care în stagiunea trecută a interpretat un magnific Rege Lear (mai bun decât cel făcut pe vremuri de soţul său, după cum spun gurile rele). Ambii regizori s-au pus de acord asupra unui lucru: amândoi montează dramaturgi ruşi. Andrei Şerban l-a ales pe Cehov, cu care se „înţelege” atât de bine, mizând pe o piesă mai rar montată la noi: „Ivanov”. În acest demers temerar avea nevoie de un nume potrivit pentru rolul principal.
Şi cine ar fi putut fi mai nimerit decât un actor mare de tot, care se numeşte chiar aşa, Ivanov? Astfel că spectatorii Teatrului Bulandra vor avea din nou marea şansă de a-l vedea pe Vlad Ivanov pe faimoasa scenă a doamnei Bulandra. În distribuţia lui „Ivanov” a mai fost invitat un alt actor al Naţionalului, „meşterul” Marius Manole, aflat la prima colaborare „legalizată” cu Andrei Şerban, după ce a mai „cochetat” cu marele regizor pe la workshopuri. Kordonskiy mizează pe scriitura unui tânăr prozator şi regizor de film, Pavel Sanaev, artist de doar 41 de ani, născut într-o familie de monştri sacri ai teatrului şi cinematografiei ruseşti. Kordonskiy a adaptat pentru scenă un celebru roman al lui Sanaev, „Să mă înmormântaţi pe după plintă”, care este o cronică a copilăriei ameninţate de lumea absurdă a adulţilor.
Tot la Bulandra se va „produce” şi directorul acestei prestigioase instituţii, regizorul Alexandru Darie, care va duce la bun sfârşit moştenirea lăsată lui de regretatul maestru Ion Cojar, care a lăsat neterminat un spectacol important: „Din însemnările unui necunoscut”, pe textul lui Dostoievski (hotărât lucru: Bulandra a intrat în anul ruşilor).
Ion Caramitru şi Valeria Seciu în „Macbeth”
Teatrul Naţional din Bucureşti îşi duce mai departe activitatea neafectat de reparaţiile la clădire care trebuie să înceapă mintenaş. Având la cârmă un director care a cunoscut gloria cu eroii shakespearieni, prima scenă a ţării mizează tot pe „prietenul” Will. La împlinirea a 47 de ani de când au debutat împreună pe scena Naţionalului, Valeria Seciu şi Ion Caramitru îşi refac „duo-ul” imbatabil în „Macbeth”, sub direcţia de scenă a unui regizor desprins din cartea de istorie a teatrului: Radu Penciulescu. După ce Radu Afrim a deschis „pârtie” pentru tinerii regizori la TNB, aici va monta un regizor care promite mult, Alexandru Mâzgăreanu, o piesă aparţinând dramaturgului ceh Petr Zelenka cu titlul provizoriu „Purificare”. În rolul principal invitat să joace un profesor de actori, Adrian Titieni.
Odeon+Galgoţiu=love
Teatrul Odeon munceşte şi munceşte din greu la o nouă premieră semnată Dragoş Galgoţiu. Cum regizorul nu se încurcă cu orice textuleţ, fiind un fan declarat al epopeelor, teatrul s-a „îmbarcat” din nou la bordul unei capodopere: „Viaţa e vis”, de Calderon de la Barca, spectacol cu o perioadă de gestaţie de vreo jumătate de an, mai puţin, oricum, decât „Epopeea lui Ghilgamesh”, anterioara mega-realizare a lui Galgoţiu, care de la vorbă la faptă a durat vreo cinci ani (sau 15?).
Tocilescu şi Frunză montează la Metropolis
Teatrul Metropolis se „aruncă” la mize mari, aducând doi foarte mari directori de scenă să-şi pună în aplicare proiectele: Alexandru Tocilescu montează o comedie shakespeariană, „Nevestele vesele din Windsor” (un musical cu o coloană sonoră compusă de Nicu Alifantis), în timp Victor Ioan Frunză revine pe scena de la fostul Mundi, actualmente Metropolis, cu celebra tragedie modernă care a încins şi ecranele televizoarelor din lumea întreagă „Îngeri în America”. Premiera piesei „Nevestele vesele din Windsor” este programată pentru 15 ianuarie.
Afrim, la Iaşi; Kordonskiy, la Sibiu
Şi în ţară teatrele s-au transformat în această perioadă într-un furnicar. Radu Afrim a luat trenul de Moldova şi nu a mai coborât din el decât în „capitală”, unde, pe scena primului teatru românesc, Naţionalul ieşean, montează şi el o piesă rusească, dar cu titlu englezesc: „Dawn-Why”, de Oleg Bogaev.
Tot acolo, Claudiu Goga lucrează la „Rinocerii”, pe faimosul text al lui Ionesco. În Moldova şi mai profundă, la Teatrul din Piatra Neamţ, a revenit Szabó K. István, care, cu noua sa montare, „Audiţia” de Alexandr Galin, pune în valoare talentele feminine ale trupei, dublate de „vedetele” Cezar Antal şi Tudor Tăbăcaru.
În Banat, Teatrul Naţional din Timişoara a închis 2010 şi deschide 2011 sub zodia unei tragedii politice, „Iulius Caesar” de Shakespeare, în regia lui Alexander Hausvater.
Naţionalul din Sibiu va fi, pare-se, cel mai ocupat, anunţând un an 2011 cu un repertoriu lung, lat şi bombat, cu nu mai puţin de 14 (paisprezece) premiere. Cea dintâi va fi „Pisica albastră” (foto), regia Mona Marian. Revin la locul lor favorit de „joacă” regizori care şi-au legat numele şi destinul artistic de teatrul din Sibiu: Silviu Purcărete (cu „D’ale carnavalului”), Andryi Zholdak (cu un proiect-surpriză), dar şi (ceva) mai tinerii Anca Bradu şi Radu Nica (de fapt, e impropriu să spunem că Nica „revine” pe scena din Sibiu, pentru că el nu a plecat mai niciodată de acolo, fiind „copilul de trupă” al teatrului). Gavril Pinte se întoarce şi el la Sibiu, unde va lucra pe un text de Emil Cioran, „Ispita de a exista”. După ce s-a specializat în spectacole montate în tramvaie şi autobuze, aşteptăm cu interes să aflăm ce alte mijloace de transport în comun va utiliza regizorul de această dată. Yuriy Kordonskiy, un împătimit al festivalului de la Sibiu, şi-a suflecat mânecile şi a trecut de la terasa cu bere pe scenă, unde lucrează „Cronica incidentelor din dragoste”, după Tadeusz Konwicki. Tot la secţiunea „proiecte-surpriză” este menţionat şi numele regizorului Laszlo Bocsardi, care este aşteptat să monteze la secţia germană a teatrului (un text clasic şi serios, probabil, după chipul şi asemănarea regizorului).
