Operaţia de fibrom nu vă împiedică să aveţi un copil

Spre deosebire de vechile metode care presupuneau scoaterea uterului şi a ovarelor, tratamentele moderne nu pun în pericol fertilitatea femeilor.

Corina trecea printr-o perioadă stresantă şi nici n-a sesizat că-i întârziase men­struaţia două luni. Anul trecut, a mers să-şi facă o ecografie şi atunci a descoperit că are un fibrom cu opt for­ma­ţiuni, una dintre ele cu dimensiunea de 70 milimetri. Medicul ginecolog i-a recomandat metoda prin care se scoate uterul, dar Corina a refuzat. „La început m-am speriat un pic. Mi-am făcut markeri tumorali, mamografie şi m-am mai liniş­tit când am văzut că rezultatele sunt bune. Am vrut să evit inducerea chirurgicală a menopauzei, aşa că am început să dau te­le­foane şi să caut un medic bun”, povesteşte femeia de 44 de ani. Operaţia a durat în jur de două ore şi a constat în scoaterea fibromului şi păstrarea uterului. „N-am avut nici o durere, nici o sângerare, iar a treia zi m-am externat”, spune Corina, care acum vine la control o dată pe an.

Sângerările abundente, semn de boală

Fibroamele uterine care nu prezintă simptome pot ajunge la un diametru de până la 10 centimetri, după care pot fi simţite de către bolnave prin mărirea de volum a abdomenului şi apariţia micţiunilor frecvente şi a constipaţiei. De regulă, fibroamele care nu dau simptome cresc spre exteriorul uterului. Boala poate prezenta însă şi semne, precum sângerările menstruale abundente sau intermenstruale, caz în care fibromul creşte spre cavitatea uterină. „Sunt multe femei care vin cu fibroame foarte mari, fie asimptomatice, fie simptomatice, dar tratate cu terapii naturale sau neglijate în speranţa că trec de la sine. Multe paciente vin cu sângerări mari, cu stări de anemie, uneori foarte grave, sau când dimensiunea fibromului este atât de mare încât sunt afectate şi vezica şi rectul”, spune Petre Brătilă, medic primar obstetrică-ginecologie şi chirurgie generală la Spitalul Euroclinic din Bucureşti.

Intervenţii laparoscopice sau transvaginale

Tratamentul se face în funcţie de vârsta pacientei, de dorinţa de a avea sau nu un copil, dar şi de bolile asociate. Spre exemplu, la o femeie cu tromboză la un picior care trebuie să ia medicamente anticoagulante, tratamentul implică scoaterea uterului. Tratamentele moderne sunt cele chirurgicale minim invazive şi pot fi aplicate în majoritatea cazurilor. „Se pot face mai multe tipuri de ope­raţie. Una din­tre ele constă în scoaterea fibromului (miomectomie) cu păstrarea uterului şi se poate face laparoscopic sau transvaginal ori combinat”, explică Brătilă. Un alt tip de operaţie este histerectomia subtotală, ce constă în scoaterea părţii din uter care conţine fibromul. Histerectomia totală implică scoaterea în totalitate a uterului şi este recomandată atunci când fibromul este foarte mare şi ocupă tot uterul sau când există mai multe fibroame şi o patologie asociată a colului uterin. În cele mai multe cazuri nu este necesară scoaterea ovarelor, ceea ce înseamnă că bolnavele îşi păstrează funcţia hormonală. Medicamentele nu tratează fibromul, ci simptomele pe care le produce sau îi opresc temporar creşterea. „Unele femei fac tratament hormonal cre­zând că le dispare fibromul. El îşi mic­şo­rează volumul până la 40-50%, dar după încetarea tratamentului creşte, uneori chiar mai mult decât era ini­ţial”, spune Petre Brătilă. Me­dica­mentele care reduc volumul fibromului se recomandă doar atunci când fibromul se tratează prin metoda laparoscopiei sau prin chirurgie tran­s­vaginală, iar pacienta este o femeie tânără care doreşte copii.  

Femeile care nu nasc riscă să se îmbolnăvească

Fibromul uterin poate să apară la orice vârstă, între 18 şi 45 de ani. „Există o trăsătură ereditară care creşte riscul de a face fibrom cu 50%. Mai sunt factorii genetici, dar şi cei constituţionali. Femeile cu tenul foarte deschis, cu mulţi pistrui şi aluniţe au risc mai mare de a avea un fibrom uterin”, spune medicul Petre Brătilă. La risc sunt şi femeile cu deficit de progesteron care nu fac copii. „Pericolul este mare la femeile care nu au făcut copii până la 35-40 de ani”, adaugă specialistul. La acestea se adaugă şi cauze endocrine, dacă organismul fabrică foliculină în cantităţi mari sau progesteron în cantităţi mici. Fibroamele evoluează doar înainte de menopauză, apoi unele dispar complet sau rămân la o dimensiune acceptabilă.