Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Criza bulgărească din 1997 şi învăţămintele acesteia

În mai 1997, aveam o discuţie consternantă cu liderii Federaţiei U Metal, din Cartel ALFA, Dorel Racolţa şi Costică Mivu. Cei doi tocmai se întorseseră de la Sofia, unde avuseseră o întrunire internaţională sindicală.

Share

Florin Budescu 0 comentarii

Actualizat: 20.03.2020 - 12:34

După prima zi de dezbateri, au coborât la masă, în restaurantul hotelului de patru stele unde erau cazaţi. Hămesiţi, au comandat fiecare câte o porţie de muşchi de porc la grătar cu cartofi prăjiţi şi murături, ştiut fiind că prietenii noştri de la sud de Dunăre sunt nişte bucătari de excepţie.

În timp ce mâncau şi stăteau de vorbă, sorbind câte o cafea cu lapte, lui Racolţa i-a îngheţat furculiţa-n mâna stângă şi cuţitul în mâna dreaptă, iar mâncarea i-a rămas în gât: a văzut în farfurie, în carnea prăjită, un vierme. Ceea ce a urmat e istorie. Din acel moment, cei doi, suspecţi de hepatită, nu au mai pus în gură altceva decât citrice, morcov fiert şi tot compleul cunoscut de delicatese, trei luni de zile.

Cum ajunsese o ţară de grădinari şi bucătari notorii în situaţia jenantă să le dea strănilor, cazaţi la unul dintre hotelurile lor, din capitala Sofia, sub Muntele Vitoşa, carne cu viermi? Simplu: Bulgaria era în criză profundă. Tocmai dăduse faliment.

(citat) „În timp ce Mivu şi Racolţa mâncau, lui Racolţa i-a-ngheţat furculiţa-n mâna stângă şi cuţitul în mâna dreaptă, iar mâncarea i-a rămas în gât: a văzut în farfurie, în carnea prăjită, un vierme.”

Viermele acesta e o pildă formidabilă. S-au scris tomuri groase despre cazul exemplar al Bulgariei. Puţin mai avansaţi decât noi, bulgarii au scăpat de Petăr Mladenov, un fel de Ion Iliescu, încă din 1993, pentru că aveau o societate civilă pregătită. Mladenov a devenit preşedinte pe 3 aprilie 1990 şi a demisionat rapid, pe 6 iulie.

La ei nu a fost dictatură stalinistă, ci regim autoritar comunist. Exista, încă dinainte de căderea lui Todor Jivkov, o mişcare ecologistă, Eco Glasnost, şi un partid al minorităţii turce (ce activează şi acum).

După Mladenov, au urmat Stanko şi Nikolai Todorov preşedinţi interimari şi respectatul Jelio Jelev, care a fost preşedintele Bulgariei până în ianuarie 1997, urmat de Petăr Stoianov.

 

Faliment. Consiliu Monetar

Sub Jelev, Dreapta reformistă a schimbat radical ţara. Funcţionărimea comunistă a fost concediată şi înlocuită cu oameni din noua generaţie. Industria comunistă a fost puternic privatizată.

Totul - pe timpul cabinetelor lui Filip Dimitrov, Lyuben Berov şi Reneta Ingiova. Ulterior, Partidul Socialist Bulgar, fost comunist, a revenit la putere în 1995, cu iresponsabilul Jan Videnov premier. Acesta a renaţionalizat tot şi a reinstaurat economia centralizată. Ce a urmat? Falimentul. Rapid, dramatic.

În primăvara lui 1996, Bulgaria a fost lovită de o criză economică severă. Aceasta a culminat în februarie 1997, cu o perioadă scurtă de hiperinflație și lipsa articolelor de bază, ca pâinea și benzina, şi a condus la căderea Cabinetului Videnov.

Colapsul bulgar poate fi descris ca o pierdere generală de încredere: în sistemul bancar, în moneda internă și, în final, în guvern.

Criza bancară a subminat încrederea în moneda leva. Bulgarii şi-au schimbat veniturile în mărci germane şi dolari americani. Se presupunea că bulgarii păstrau sume consistente de mărci şi dolari „la saltea”, conform unui studiu al Universităţii din Lyon.

Pe 7 martie 1996, presa a anunțat: „Azi, piața valutară a scăpat complet de sub control”. Pe 8 mai 1996, leva s-a depreciat în 24 de ore cu 30% şi, din martie până în decembrie, cu peste 500%. Pentru a se proteja contra inflației și a penuriei de alimente, bulgarii au început să stocheze conserve. Negustorii refuzau leva.

Pe măsură ce economia s-a destrămat, nemulțumirea populară față de premierul și șeful Partidului Socialist Bulgar, Jan Videnov, a crescut. În noiembrie 1996, acesta a pierdut alegerile prezidențiale pentru candidatul Dreptei Reformiste.

„Oamenii s-au adunat (…) pentru a-și exprima protestul împotriva foamei, împotriva conducătorilor, împotriva prețurilor absurde şi mecanismelor introduse de Cabinetul Videnov.” Banker Weekly

Desemnarea ministrului de Interne al lui Videnov, Nikolai Dobrev, premier a dus la o manifestație masivă, în Sofia, în fața Parlamentului, pe 10 ianuarie 1997. Banker Weekly, un ziar bulgar de limbă engleză, scria:

„Oamenii s-au adunat (…) pentru a-și exprima protestul împotriva foamei, împotriva conducătorilor, împotriva prețurilor absurde şi mecanismelor introduse de Cabinetul Videnov". Greve, blocaje ale drumurilor majore și demonstrații masive au urmat pe parcursul întregii luni ianuarie.

La începutul lunii februarie 1997, activitatea economică efectiv s-a oprit aproape complet. Magazinele s-au închis. Ce a urmat e lesne de înţeles, pentru că acum avem cazul Greciei. Leva (leul bulgăresc) a intrat în sevraj.

De 23 de ani, Bulgaria e pe consiliu monetar: leva este remorcată şi are curs fix, întâi legat de marca germană, apoi de euro. De aceea se şi află Bulgaria în antecamera Uniunii Europene. Sunt chestiuni legate de fiscalitate şi, în general, de disciplina financiară, în care ei sunt mult înaintea noastră.

Aşa este şi acum Bulgaria - în Consiliu Monetar - şi e pe excedent bugetar. Ţara este foarte săracă, dar şi sănătoasă fiscal. Există voci care susţin că şi noi ar trebui să facem acelaşi lucru. Da, dar aceasta presupune nişte rigori şi efecte cu care nu ştiu dacă am putea fi de acord. Încă mai avem de ales.

Comentarii