Reprezentant marcant al scolii clujene de grafica, Kusztos Endre, la cei 80 de ani ai sai, este un artist viguros, consacrat in grafica de sevalet. Desi absolvent de pictura al Institutului de Arte Plastice “Ion Andreescu” Cluj-Napoca, elev al lui Miklossy Gabor, el si-a trasat drumul in arta optand pentru grafica. Lucreaza cu predilectie in tus si carbune aparente peisaje, in fapt radiografii ale unor dispozitii sufletesti sensibile la pulsatia vietii, camuflata in formele vegetalului.
Retrospectiva de la Muzeul de Arta Cluj compune din fragmente portretul artistului, schitat cu tusa groasa, apasata a desenelor. In ipostazele copacilor solitari sau a hatisului misterios al padurii, tema care traverseaza cu constanta deceniile de creatie, e transparenta metafora destinului, individual sau colectiv, impartasit prin opera. Grafica sa densa, de factura expresionista, surprinde prin delicatetea efectelor de lumina. Daca uneori metafora prea directa a trunchiului mutilat atinge acutele dramatismului, revelarea luminii are intotdeauna misterul descoperirii.
“Nud” este un truchi alb dormitand in desisul padurii, capata accente misterios erotice, trimite la valorile fecunde ale feminitatii. “Urme pe zapada” e un haiku grafic, unde lumina are fragilitatea si efemerul vietii, e clipa suspendata in picatura de apa dinaintea caderii. “Limita neagra a codrului” e spatiul incert, unde se da asaltul necunoscutului asupra fiintei.
Urma carbunelui pe hartie decupeaza linia, ii da vibratie si ritm, presimte in hasura densa inclestarea viitoarei lupte. In “Pamant natal”, textura suprafetei trimite la penajul pestrit al pasarilor, ingemaneaza mineralul cu viul, surprinde latenta vietii sub crusta pamantului.
Indiferent de ipostazele figurate ale vegetalului, grafica lui Kusztos Endre vorbeste despre un prezent al nelinistii, propriu multiplelor forme ale vietii. Dar concluzia inteleapta a senectutii se degaja din optimismul temperat al lucrarilor, care nu obosesc sa exprime increderea in triumful viului asupra formelor “trecatoare” ale mortii.
