La inaugurarea noii şi frumoasei locaţii a Casei de licitaţii Goldart-Ghildush, Doamna Luminiţa Ghilduş a expus o foarte interesantă analiză a tendinţelor actuale pe piaţa de artă internaţională şi autohtonă, inclusiv o statistică a achiziţionărilor prin Casa de licitaţii Goldart-Ghildush.
Tendinţele generale sunt:
– Piaţa internaţională de artă se referă la vânzările de artă contemporană iar din punct de vedere structural, aceasta este împărţită în principal între SUA, China şi Marea Britanie;
– Piaţa autohtonă de artă contemporană este de dimensiuni mici, arta contemporană nereprezentând încă o prioritate în investiţiile colecţionarilor iar aceştia sunt puternic influenţaţi de valoarea atribuită artiştilor români în afara ţării;
– Creşteri spectaculoase de preţuri au înregistrat operele semnate de Luchian, Tonitza, Petraşcu, Pallady, Cumpăna;
– Nu s-au mai vândut lucrări frumoase dar nesemnate sau neatribuite;
– Colecţionarii au devenit extrem de selectivi, criteriile lor nu se mai bazează numai pe calitatea operei ci şi pe evaluarea randementului operei;
– Arta rămâne o valoare sigura de investiţie.
Iată în întregime şi comunicatul de presă:
Rapoartele anuale prezentate până acum de instituţiile specializate în urmărirea pieţei de artă se referă la vânzarile de artă contemporană.
Artprice,spre exemplu, defineşte arta contemporană ca fiind acea opera creată de un artist născut după 1945. Expresia artă contemporană desemnează totuşi doua generaţii creative şi active pe piaţa de artă.
Din acest punct de vedere, piaţa mondială se împarte în patru jucători mari. Statele Unite reprezintă 33,72% din piaţă, China 33,70%, urmată de Regatul Unit al Marii Britanii cu 21,10%. Apoise situeza Franţa cu ….. 2,79%, Germania, Suedia, Qatar, Turcia, Taiwan, fiecare cu mult mai puţin decât cea de a patra clasată.
Ce se intâmplă pe piaţa autohtonă de artă? Din propriile constatări, piaţa artiştilor români contemporani este în continuare extrem de volatilă, iar clienţii sunt puternic influenţaţi de valoarea contemporanilor noştri în afara ţării, de confirmările primite pentru artiştii români de pe alte meleaguri decât cele mioritice.
Aş zice că nimic nu este nou sub soare, că ne raportăm în continuare la ce ne spune Occidentul despre noi înşine, că nu avem curajul să ne susţinem propriile gusturi şi să ni le afirmăm. Şi totuşi nu ar fi complet adevărat…
Dacă privim la colecţiile interbelice, vom constata că acestea au fost făcute numai cu artiştii contemporani ai epocii, colecţionaţi din pasiune pentru frumos şi, poate, într-o mică măsură, datorită modei sau notorietăţii artistului în epocă, notorietate locală însă.
Operele acestora sunt tranzacţionate astăzi pe piaţa noastră de artă, obţinând preţuri extrem de frumoase. La o simplă vizită la Muzeul Colecţiilor, redeschis de curând într-o ambianţă elegantă şi sofisticată, constatăm gusturile epocii: Iser, Petraşcu, Tonitza, Grigorescu, Pallady, Ciucurencu, Luchian, Ressu, adică acei pictori care sunt căutaţi şi acum de colecţionari pentru a-şi întregi colecţiile şi pentru a-şi pune banii la adăpost.
Sunt valori sigure, care, in perioada de criză şi-au păstrat cotele sau chiar şi le-au mărit.
Casa de Licitaţii Goldart a tranzacţionat mii de lucrări din 2008 şi până astăzi şi a vândut în jur de 5000 de lucrări de pictură modernă şi contemporană între anii 2008 si 2013, având o rată de adjudecare de aprox 40%. Prin Galeria de la Hotelul Hilton, în perioada 1997-2011 s-au vandut peste 10000 lucrari de artă plastică contemporană.
Anul trecut, Goldart a înregistrat o uşoară crestere a vânzărilor, de 10% , faţă de 2012. 2013 a fost şi anul în care s-a întregistrat cea mai importantă adjudecare pe piaţa de artă, lucrarea „Doua Fete” de Ştefan Luchian, pentru suma de 300000 euro, consemnată de Casa Goldart şi care a detronat o lucrare de Tonitza, adjudecată pentru suma de 290000 euro în anul precedent.
Alte doua lucrări de Luchian vândute de Goldart au atins sume de 125000, respectiv 100000 euro in 2011 si 2012. In topul lucrărilor vândute în licitaţiile Goldart în 2013 se numără Gheorghe Petraşcu, cu doua piese („Dormind” – 46000 euro si „Natură statică cu peşte”-40000 euro), „Nud” de Nicolae Tonitza – 40000 euro, „Flori în vas albastru” de Theodor Pallady – 32000 euro.
Samuel Mutzner este artistul pentru care Casa Goldart-Ghildush deţine supremaţia in materie de preţuri, lucrările vândute, cea mai mare parte provenite din familie, au înregisrtat preţuri de 35000 euro – „In gradina”, „Peisaj cu balta” – 30000 euro, „Pe veranda” – 32000 euro , „Micuta janponeza”, „Peisaj la Balcic”, „Japonezuta cu umbrela” – 28000 euro. Rudolf Schweitzer Cumpana este un alt autor care a marcat o creştere importantă de preţuri în 2013, lucrarea „Muzicante” spre exemplu a atins suma de 28000 euro în licitaţia noastră, devansându-l pe Pallady, care s-a vandut cu 25000 euro
In total, Casa Goldart a vândut în cursul anului 2013 peste 17 lucrări la preţuri ce au depăşit 15000 euro, restul de 623 lucrari fiind cuprise cu preţuri între câteva sute şi 14000 euro.
Dacă ar fi să tragem o concluzie generală a evoluţiei piaţei de artă, aşa cum am preceput-o noi, aceasta ar fi că preţurile pentru anumiţi autori s-au menţinut la aceleaşi cote ca înainte de criză, alţii au înregistrat creşteri spectaculoase (vezi Luchian, Rudolf Schweitzer Cumpănă, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza), sau creşteri mai mici sau mai mari in funcţie de calitatea lucrării (Octav Băncilă).
Nu s-au mai vândut lucrările frumoase dar nesemnate sau atribuite (în 2008, spre exemplu, vândusem 53 de lcurări atribuite sau nesemnate datorita calitaţilor lor artistice).
Arta contemporană nu reprezintă încă o prioritate în investiţiile colecţionarilor. Colecţionarii au devenit extrem de selectivi, criteriile lor nu se mai bazează numai pe calitatea operei ci şi pe evaluarea randementului operei.
Ca o concluzie generală aş zice că în aceste vremuri de criză, cota artiştilor romăni interbelici nu a scăzut, investiţia făcută în arta modernă aşadar şi-a păstrat sau chiar şi-a mărit valoarea. Arta rămâne o valoare sigura de investiţie.
