Î.Actualul loc de muncă îl am de peste trei ani, dar am impresia că nici până acum nu m-am integrat în echipă. Îmi fac treaba cum trebuie, dar simt un fel de răceală din partea colegilor. Este adevărat că nu iau pauze la fel de dese ca ei şi nu stau la discuţii care mi se par fără rost, dar consider că sunt un coleg bun de echipă şi îmi îndeplinesc sarcinile corect. În plus, dacă am nevoie de ajutor, am sesizat că nu mi se oferă. Cum credeţi că ar trebui să gestionez o astfel de situaţie şi care credeţi că sunt motivele existenţei sale?
R.Relaţiile „mai reci”, fără conflicte majore, între dumneavoastră şi colegii de echipă pot fi cauzate de o nepotrivire între valorile dumneavoastră şi a marii majorităţi a colegilor. Adică, lor le plac anumite lucruri, un anume fel de a discuta, un anume fel de a lucra şi de a „cultiva” relaţiile între ei. De exemplu, poate preferă ieşirile la o bere în afara orelor de serviciu. Ceea ce le place lor nu este ceea ce vă place şi dumneavoastră. Simplu, nu?
Pe de-o parte, este foarte simplu, pentru că situaţia descrisă este foarte normală: oamenii sunt diferiţi. Şi totuşi e mai complicat atunci când e vorba de a stabili relaţii bune între oameni foarte diferiţi unii de ceilalţi în termeni de valori de viaţă. Pentru a „încălzi” relaţiile cu colegii, va fi nevoie ca ambele părţi să contribuie. Cel mai bun prim-pas ar fi o discuţie sinceră cu ei. Dacă aş şti că şeful echipei are o bună capacitate managerială, aş recomanda ca discuţia să fie mediată de el. În această discuţie, este vital să vă poziţionaţi ca un coleg care doreşte să îmbunătăţească atmosfera în echipă şi nu ca un „acuzator” care se plânge de atitudinea colegilor. De exemplu, aţi putea spune: „vreau să vă spun că de ceva vreme mă simt destul de inconfortabil în relaţia cu voi şi doresc foarte mult să o îmbunătăţim. Aş dori să ştiu ce vă doriţi ca eu să fac mai mult/altfel. Şi eu vă voi spune ce doresc ca voi să faceţi mai mult…”.
Dincolo de orice acţiune pe care aţi putea să o faceţi ulterior discuţiei, mai importante sunt cel puţin două principii de respectat pentru o relaţionare sănătoasă:
1.Toleranţă mare: luaţi-i pe colegi aşa cum sunt! Nu uitaţi: oamenii sunt diferiţi şi chiar dacă vi se par ciudate unele comportamente ale lor, nu-i judecaţi, nu-i blamaţi!
2.Orice veţi face, fie că veţi face pauze mai dese, sau că veţi ieşi la fumat cu ei, verificaţi întâi cu propria persoană dacă este o acţiune pe care puteţi să o acceptaţi ca şi compromis. Dacă încalcă grav propriile valori, decideţi că nu veţi face acel lucru doar ca să fiţi pe placul celorlalţi şi acceptaţi că, pur şi simplu, la acel capitol, nu vă potriviţi.
CRISTINA NICULE, Psiholog şi consultant, Danis Consulting
