Î.Sunt angajată la o firmă de consultanţă şi sunt în subordinea unei persoane care consider că nu merită să fie pe această poziţie. Cum credeţi că ar trebui să reacţionez?
R.Pentru o discuţie de succes cu superiorul este nevoie să vă autoanalizaţi şi să vedeţi care sunt cauzele profunde ale iritării resimţite faţă de şefă. Imaginaţi-vă un iceberg. Ceea ce vedeţi la suprafaţă – o porţiune foarte mică – reprezintă cauzele enunţate deja – incompetenţa percepută de dumneavoastră, presiunea pe care o exercită -. Însă, marea parte a icebergului este sub apă, mai greu vizibilă şi ţine în totalitate de dumneavoastră.
Ca să simplificăm, trebuie să fiţi sinceră cu propria persoană şi să vă răspundeţi care din următoarele patru sunt surse de iritare pentru dvs. în relaţie cu şefa:
1. Ancore – sunt ceva gesturi, fraze, moduri de a se comporta ale şefei care vă amintesc de cineva care v-a supărat rău în trecut?
2. Oglindirea – aceasta este ceea mai greu de admis. Vă irită la cealaltă persoană acele comportamente pe care şi dumneavoastră le aveţi, doar că este mai uşor pentru creierul nostru să fie supărat pe altcineva decât pe sine.
3. Invidia – cealaltă persoană are ceva ce vă doriţi. Poate fi din orice aspect al vieţii: statut, poziţie, familie, avere, diplome.
4. Aşteptări neclare – şefa ştie EXACT ce aşteptări aveţi de la ea? Vă este ABSOLUT CLAR care sunt aşteptările şefei de la dumneavoastră? Clar înseamnă cifre, date, măsuri, nu lucruri vagi.
Este posibil să vă regăsiţi în mai multe situaţii, dar, cu siguranţă, în cel puţin una. Răspunsurile reprezintă contribuţia dumneavoastră la întreţinerea relaţiei tensionate. Le recunoaşteţi, le acceptaţi şi apoi le reduceţi sau le schimbaţi. Simplu…?
Şi, dacă discuţia eşuează? Într-un astfel de caz, rămâneţi singură cu propriile percepţii, frustrări, nemulţumiri. Pe ceilalţi nu-i putem controla: doar pe noi. Aşa că mai aveţi la îndemână controlul propriilor gânduri. În loc de „şefa mea este incompetentă, n-o respect” aţi putea să căutaţi alternative care să vă facă mai puţin rău dumneavoastră. De exemplu: „Nu contează cum e şefa mea, contează cum reacţionez eu la situaţii, cum îmi fac eu treaba etc. Mă voi strădui să o conving că ideile mele sunt ok, dar dacă nu reuşesc, asta e: voi face cum spune ea, dacă nu am de ales.”
Oricând puteţi să vă şi insubordonaţi, doar să fiţi conştientă de consecinţe!
