Fenomenul Piața Universității este unic pentru că e rezultatul unui context istoric unic: căderea unui regim comunist, dublată de relegitimarea vechii elite tocmai plecând de la natura revoluționară a schimbării.
Atunci, la începutul postcomunismului, totul părea posibil. Numai așa a fost posibilă și manifestația maraton din aprilie-iunie 1990. De fapt, a devenit mai mult decât o manifestație, fie ea și foarte lungă. Formula „fenomenul Piața Universității“, care s-a impus din 1990, surprinde mult mai bine natura unei realități istorice al cărui epicentru a fost Piața, dar care cuprindea atât o dimensiune socială națională, prin manifestații similare în multe alte orașe, cât și ecoul național și chiar internațional. Iar mediatizarea Pieței nu a fost o simplă reflectare a unui protest, ci a făcut parte integrantă din acesta, devenind foarte repede o prelungire a protestului. Mass-media scrise, începând cu România liberă și cu revista 22, continuând cu multe alte publicații de opoziție care între timp au dispărut, au avut un rol decisiv în mobilizarea participanților. Jurnaliștii de la publicațiile care îi sprijineau pe „golani“ deveniseră ei înșiși „golani“. Este remarcabilă forța acestei molipsiri, a acestui transfer de identitate. Iar acest transfer mergea mai departe, pentru că o bună parte dintre cei care sunt expuși mediatizării pozitive a Golaniei preiau și ei ceva din identitatea acesteia.
Citește continuarea textului în Revista 22.
