Tătarii din Constanța au comemorat, duminică, 70 de ani de la momentul când populația din Crimeea a fost decimată.
Pe data de 18 mai 1944, toţi etnicii tătari din Crimeea au fost încărcaţi cu forţa în trenuri şi deportaţi la mii de kilometri depărtare. A fost momentul care a rămas în memoria tuturor drept genocidul împotriva tătarilor crimeeni. An de an, pretutindeni în lume unde trăiesc membri ai comunităţii tătare, ziua de 18 mai este zi de doliu, Ziua Surghiunului. La fel şi în România. Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la tragicele evenimente de la 18 mai 1944. În memoria înaintaşilor noştri dispăruţi în urma tragicelor evenimente din 18 mai 1944, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România a organizat anul acesta o amplă manifestare cu caracter religios, la care au participat peste o mie de membri ai comunităţii.
Evenimentul este organizat în colaborare cu Muftiatul Cultului Musulman din România și a participat şi muftiul Muurat Iusuf, alături de toţi membrii clerului musulman. De asemenea, au fost invitaţi consulul general şi viceconsulul Republicii Turcia la Constanţa, Ali Bozçalışkan şi Özgen Topçu, precum şi ataşatul religios, Aytekin Akcin.
„An de an, şi noi, tătarii din România, cinstim memoria înaintaşilor noştri dispăruţi în tragicele evenimente din 1944. Ne rugăm pentru sufletul lor şi avem convingerea că, în virtutea respectării drepturilor omului, astfel de episoade din existenţa noastră nu se vor mai repeta. Allah rahmet eylesin!”, a declarat preşedintele UDTTMR, Gelil Eserghep.
Populație decimată
Deportarea tătarilor din Crimeea s-a produs la ordinul direct al lui Stalin. Acesta a folosit ca pretext faptul că tătarii ar fi colaborat cu armata nazistă. Istoria arată că, într-adevăr, au fost grupuri de tătari care au făcut acest lucru, dar și până la 20.000, potrivit unor surse, care au luptat în Armata Roșie. Tătarii au fost urcați în camioane de-a valma, în majoritate copii și femei, pentru că bărbații erau pe front. Au fost transportați zile în șir, fără apă sau mâncare. Mulți au murit pe drum. Din cei 256.000 de tătari deportați, spune Gelil Eserghep, circa jumătate au pierit în această tragedie.
Zeci de mii de tătari au fost uciși la ordinul lui Stalin
