Observ cu uimire și la fața locului, că protestul a devenit, cu cât au trecut zilele, un trend. Un must have. Nu ești la protest, nu exiști. Nu ți-ai programat între ce oră și ce oră ești acolo, habar nu ai pe ce lume ești. Ceea ce părea simplu, la obiect, pertinent, mușcător, riscă să se transforme în orice altceva.
În plus, diversele companii care asigură catering multinaționalelor, s-au gândit că ar fi bine să asigure catering și la fața protestului. Pe fondul umanității. Afișându-și numele peste tot, căci, nu-i așa, mediatizarea e maximă și la c ear folosi o cafea, ori o pizza anonimă? Desigur, românul s-a născut poet, umorist și întreprinzător. Dar nu riscăm să facem prea mult mișto și prea multă reclamă pe spezele a ceva foarte serios? S-a gândit sau se gândește cineva din Piață la România? România nu e PSD, prin urmare se gândește cineva la ea?
“Fii atent: între orele 6 și 8 (n.r. – seara) ne ducem la protest, iar după aia plecăm acasă că a doua zi o să fim obosiți la muncă”. Dialog real, între doi tineri, la metrou Victoriei, care își programau mersul la protest pentru duminică. Conversația ar fi părut normală și civică dacă nu ar fi repetat, obsedant, minute în șir, programul. Nimic altceva.
PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestație (DEX online).
Energică, da? Manifestare energică. Nu cu flori ca să vadă televiziunile străine cât de pașnici suntem, căci putem fi pașnici și fără flori și fără a fi penibili. Pentru că s-a ajuns ca în Piață să se protesteze împotriva a aproape orice, eu voi protesta împotriva DEX-ului. Fără cafea și fără gogoși de firmă.
