Toți politicienii care nu au încă dosar trebuie să facă în cel mai scurt timp o faptă penală, o șpagă, un abuz, o ciordeală din raftul birtului, aceasta fiind condiția de a rămâne în Parlamentul României. Ăsta ar trebui să fie următorul amendament introdus de Șerban Nicolae. Sunt convins că, undeva, în creierul lui de șofer de pușcăriaș, o astfel de idee încolțește ca fasolea în vată. Până la urmă e vorba despre discriminare. Păi, cât să mai tragă tot ăștia cu dosare? Cât să se mai ia lumea de ei? Vă dați seama câtă suferință îndură acești martiri?
Plus că, între timp, printre cei care n-au apucat să fure măcar un ștrudel de la restaurantul cu prețuri speciale s-a dezvoltat un complex de inferioritate. E greu să-i vezi mereu înconjurați de televiziuni pe toți colegii penali cărora nu li se întâmplă nimic. Ba, mai mult, devin eroi după ce-au fost victimele străzii. Practic, ei sunt un fel de condamnați la locul de muncă.
Până la urmă, un Parlament în care toți au câte-o faptă penală ar însemna și mai puțină aglomerație în pușcării. Ar însemna cu 465 de deținuți mai puțin. Multă lume ar răsufla ușurată.
La un moment dat, șoferul lui Voicu poate revoluționa chiar sistemul de vot. Să aibă dreptul de a pune ștampila doar cei care au cazier penal. Dacă n-ai furat chiar nimic din țara asta, chiar ești un personaj jalnic, și meriți să fii lipsit de drepturi. Prostule!
Și, până la urmă, ce rost mai are să fie și-un președinte ales? Nu-l avem pe domnul acela șolduros, cu alura de crai obosit, păcălit și veșnic necăjit?
Așa am putea vorbi despre statul de nedrept, ăla în care o să fie arestați toți cei suspecți că n-au furat. Că doar e evident că ești un ciudat dacă n-ai furat!?
Altfel, e greu să vezi că între euglena verde, amoebă și specialistul în drept al principalului partid din România nu există decât o diferență, și anume că ultimul este parlamentar și, câteodată, pare că emite sunete. Mereu mă gândesc că, de fapt, ce spune el e o interpretare a Google Voice după limbajul semnelor pentru cei cu probleme de auz. Deși e foarte greu pentru cineva să traducă ecourile unui hău atât de profund.
Cu astfel de exemplare, avem doar o direcție. În jos, către abisul hoției și tupeului. Pentru că nu mai sper ca partidele să se apuce de curățenia de Paște, să spele geamurile și să dea cu clor să scoată mucegaiul. Și nici nu-mi fac vreo iluzie despre dezmembrarea grupării Dragnea de alianța Ponta-Tăriceanu.
Singurul lucru real este că mai avem vreo trei ani și nouă luni să ne gândim cu adevărat ce ne dorim. Poate vom reuși să aducem în Parlament măcar organisme pluricelulare.
