„Cămin Cultural” nu e un spaţiu fizic. Este, după cum ne spun iniţiatorii, „un cadru de gândire şi acţiune, un cadru performativ şi discursiv pentru practica artistică şi politică; o platformă pentru realizarea de radiografii subiective din sfera dansului contemporan; un cadru pentru discursurile şi acţiunile contemporane care lipsesc dintr-o cultură dominată încă de instituţiile publice şi de politicile artistice tradiţionale şi conservatoare”.
Centrul Naţional al Dansului nu mai există fizic. A apărut, în schimb, o instituţie la fel de inexistentă fizic: Căminul Cultural. De fapt nu este nici o legătură între cele două instituţii/proiecte, dar este aproape imposibil să nu faci asocieri. Prima a fost făcută pierdută în planurile de renovare a clădirii Teatrului Naţional din Bucureşti. Deşi iniţial se găsise o soluţie – construirea unei mici săli de spectacol, care urma să devină noul sediu al Centrului Naţional al Dansului, în spatele clădirii TNB – după câţiva ani, acum când au început, în sfârşit, lucrările la clădirea teatrului, despre sediul CNDB nu se mai vorbeşte la nivel oficial. În schimb, Teatrul Naţional va avea cinci săli de spectacol şi un spaţiu în aer liber.
Cum spuneam, în toată tevatura lucrărilor de reconstrucţie sediul CNDB-ului a fost uitat. Cam aşa se întâmplă de fiecare dată cu cei care sunt incomozi într-un fel sau altul, cu cei care nu vor să se supună regulilor, cu cei care au îndrăzneala de a face un alt tip de artă decât cel atestat oficial (de către cine, e încă un mister) ca artă. Ciudat este că niciodată în elaborarea planurilor pentru TNB, nu a fost omisă o instituţie privată. Lăptăria lui Enache şi/sau terasa, o instituţie unde, e drept, au cântat trupe şi interpreţi importanţi, dar până la urmă un bar ca multe altele, şi-a avut tot timpul locul său în planurile de reabilitare.
Acum, când singura instituţie de dans contemporan din ţară nu mai are un spaţiu al său, o parte dintre artiştii care au avut legătură cu centrul au iniţiat un alt proiect. Nu e vorba doar despre dansatori căci, pentru cine nu ştie, CNDB-ul nu a fost/este o instituţie dedicată doar dansului, ci a funcţionat încă de la înfiinţarea sa, în 2005, ca un veritabil centru de artă contemporană. Şi cum arta contemporană, mai ales cea care îşi propune în acelaşi timp să fie şi critică, a fost descurajată prin toate mijloacele, nici CNDB-ul nu a avut o soartă mai bună. Critica n-a făcut bine în socialism şi nu face bine nici în capitalism.
De altfel, după cum spun şi realizatorii proiectului „Căminul Cultural” „lipsa sa constantă de resurse a devenit condiţia sa aproape firească”. Multe spaţii au fost închise, fonduri de finanţare nu există. În schimb, toată lumea e mândră când un film, un scriitor, un artist vizual, un dansator ia nu ştiu ce premiu (obscur sau de mare importanţă) undeva în străinătate.
Proiectul „Căminul Cultural” a început cu o serie de dezbateri şi prelegeri chiar despre statutul artei contemporane în „noua” realitate. Totodată, primul eveniment al proiectului a prilejuit şi deschiderea unui nou spaţiu independent numit „subRahova”, situat în cartierul al cărui nume poate fi asociat în mintea bucureştenilor cu multe, dar numai cu arta nu.
Odată căminul cultural era prezent în viaţa oricărui orăşel sau sat şi era locul în care propaganda se amesteca cu lecţii utile despre igienă şi altele, locul în care se petreceau şi singurele evenimente cu iz cultural, dar şi locul în care s-au făcut şi se fac nunţi. Noul „cămin cultural” – un proiect iniţiat de coregrafii Brynjar Bandlien, Farid Fairuz, Manuel Pelmuş – e doar un spaţiu metafizic care să permită abordarea unor probleme social-politice nebăgate în seamă, un cadru pentru artişti şi artă neafiliată liniei tradiţionale şi conservatoare.
CĂMINUL CUTURAL
Un proiect iniţiat de: Brynjar Bandlien, Farid Fairuz, Manuel Pelmuş
„Where Art does take place in the End Times?”
Participanţi: Alina Şerban şi Anca Benera (Centrul de Introspecţie Vizuală, Bucureşti), Matei Bejenaru (Bienala de Artă Contemporană Periferic, Iaşi), Nicoleta Branişte (Asociaţia Colectiv A, Cluj), Gianina Cărbunariu (regizor), Mădălina Dan şi Alexandra Pirici (coregrafe, CNDB), Sigrid Gareis (curator independent, fost director al Tanzquartier, Wien), Dan Perjovschi (artist vizual), Ştefan Tiron (traficant de informaţie, Paradis Garaj), Vladimir Us (Asociaţia Oberliht, Chişinău), Raluca Voinea (critic de artă şi curator, Asociaţia E-cart), Rariţa Zbranca (Fabrica de pensule, Fundaţia AltArt Cluj)
