Roboţii vor avea în viitorul apropiat un simţ tactil aproape la fel de performant ca cel uman, iar pacienţii cu membre amputate îşi vor putea recupera parţial acest simţ cu ajutorul unei „piei electronice”, realizată de două echipe de cercetători din California.
Urmând două procedee diferite, echipele de cercetători de la două universităţi californiene, ale căror studii au fost publicate, duminică, în revista ştiinţifică Nature Materials, au reuşit să obţină prototipuri de piele artificială care se apropie foarte mult de pielea umană în ceea ce priveşte caracteristicile de supleţe şi de sensibilitate. „Timpii noştri de reacţie sunt comparabili cu cei ai pielii umane, fiind foarte scurţi, de ordinul câtorva miimi de secundă. Altfel spus, presiunea asupra pielii poate fi simţită instantaneu”, a declarat Zhenan Bao, cercetător în cadrul departamentului de inginerie chimică de la Universitatea Stanford, unul dintre autorii studiului.
După cum transmite Mediafax, pielea sintetică concepută de echipa coordonată de Zhenan Bao, care integrează tranzistori minusculi într-o reţea extrem de fină, este capabilă să simtă greutatea unei muşte-albastre, ce cântăreşte doar 20 de miligrame. Însă prototipul de piele sintetică „nu este la fel de elastic precum pielea umană”, iar nivelul de sensibilitate nu poate încă să rivalizeze cu cel uman, în special în ceea ce priveşte percepţia durerii, a explicat aceeaşi cercetătoare, care a anunţat că echipa sa lucrează deja la un nou prototip de piele artificială.
La rândul lor, cercetătorii de la Universitatea Berkeley au folosit un cauciuc clasic în care au imprimat mii de „nano-fire” (cu diametrul de câteva milionimi de milimetru), utilizând astfel într-o manieră originală această nanotehnologie pe o scară mult mai mare (un pătrat cu latura de şapte centimetri). „Pielea” lor s-a dovedit capabilă să detecteze o presiune cuprinsă între 0 şi 15 kilopascali, echivalentul presiunii unei mâini umane atunci când scrie pe o tastatură sau când ţine un obiect – o acţiune simplă pentru om, care, „în general, ştie cum să ţină în mână un ou fragil, fără să îl spargă”, deoarece atingerea lui îi permite să îşi adapteze forţa de presiune, a explicat Ali Javey, coordonatorul echipei de cercetători de la Universitatea Berkeley.
Însă această operaţiune, copilărească în aparenţă, reprezintă una dintre marile provocări actuale pentru cercetătorii din domeniul roboticii. Pe termen lung, oamenii de ştiinţă speră să dezvolte diverse aplicaţii medicale pentru „pielea electronică”. Ei speră, în principal, să redea simţul tactil persoanelor cu membre amputate, cu ajutorul unor proteze acoperite cu această piele, asociată sistemului nervos al pacientului.
