“Eliberarea” Ungariei de Fondul Monetar Internaţional este un pas înainte către autodeterminarea naţiunii, iar după ce actualul acord stand-by expiră în octombrie, Budapesta nu va mai fi legată de instituţia internaţională, a declarat premierul ungar Viktor Orban, citat de Portfolio, monitorizat de Money.ro.
Şeful guvernului de la Budapesta a adăugat că problema salariului guvernatorului Băncii Centrale a Ungariei este o chestiune de suveranitate şi Uniunea Europeană (UE) sau FMI nu au niciun cuvânt de spus în această chestiune.
Ungaria trebuie să fie recunoscătoare FMI şi UE că au salvat Ungaria de la colaps financiar
în 2008, însă au impus condiţii foarte dure, a dăugat el.
“Ungaria trebuie să fie recunoascătoare FMI că nu a lăsat ţara să urmeze soarta Greciei. Chiar dacă a impus condiţii foarte dificile, a oferit o alternativă la prăbuşire”, a spus premierul.
Acordul stand-by nu este un “cadou, ci un împrumut” cu dobândă, care expiră în octombrie, după care Ungaria şi FMI pot să meargă pe drumutri separate, a subliniat Orban.
Înţelegerea Ungariei cu FMI conţine două prevederi importante: plata împrumutului şi limitarea deficitului bugetar la 3,8% din PIB anul acesta.
“Creditul trebuie plătit şi va fi. După ce acordul va expira în octombrie, Ungaria nu va mai fi legată de FMI. Am considerat mereu înţelegerea ca o moştenire forţată. Nu cred că este normal ca economia Ungariei să nu stea pe propriile picioare. Eliberarea de FMI este un pas către autodeterminre naţională”, a spus el.
Relaţia Ungariei cu UE este total diferită, a declarat Orban, iar UE va stabili un termen limită pentru toate ţările membre ale căror deficite depăşesc 3%.
“Vom reduce deficitul bugetar sub 3%. Întrebarea este când. Dar nu mai există criterii individuale. UE va stabili un termen limită pentru toate statele cu deficit excesiv”, a spus Orban.
FMI şi UE au renunţat în urmă cu două săptămâni la discuţiile cu guvernul ungar pentru evaluarea acordului de ajutor extern, după ce Ungaria au respins ideea adoptării a noi măsuri de austeritate, optând în schimb pentru taxarea suplimentară a băncilor şi plafonarea salariilor din sectorul public, inclusiv pe cele ale oficialilor băncii centrale.
