Acum cinci ani, romii din Gradistea, Braila, au decis sa intre in afaceri. Cu 50.000 de euro de la Uniunea Europeana au ridicat o brutarie, dar dupa sase luni au intrat in faliment. Vinovati au fost gasiti romanii, pentru ca au refuzat sa manance "paine tiganeasca". Dupa ce s-a prabusit, afacerea de la Gradistea a intrat in vizorul DNA si al Departamentului pentru Lupta Anti-Frauda, iar banii au fost returnati.
In Gradistea traiesc peste 400 de romi, dar dintre ei doar 11 s-au si declarat ca atare la ultimul recensamant al populatiei. Mai bine de 300 sunt spoitori, restul vatrasi, oameni cu o situatie materiala mai buna. Asta, si pentru ca multi dintre vatrasi au lucrat la schela de foraj, ca soferi, si pe la combinatul din Braila, iar femeile lor sunt croitorese. Mai greu este cu spoitorii, caci majoritatea sunt analfabeti si reticenti la schimbare. Printre localnici, mai sunt cunoscuti si drept romii "cu malac", adica crescatori de bivoli. Edilul povesteste ca linistea a domnit in localitate pana cand cativa romi din comuna au infiintat o brutarie. Romanii, in schimb, i-au amenintat din start ca le vor pune cruce afacerii, intrucat nu se vor atinge de painea "facuta de tigani".
Primarul Andrei Petre explica cu naduf experienta cu brutaria si spune ca, desi a vazut multe la viata lui, nu s-ar mai apropia vreodata de banii europeni. Asta, dupa ce, in 2005, a contribuit la lansarea in mediul de afaceri comunal a unei brutarii amenajate din fonduri PHARE. Banii europeni au ajuns pentru realizarea investitiei propriu-zise si instruirea lucratorilor. Dupa acest moment, proiectul prevedea ca unitatea sa traiasca din ceea ce produce, ca orice afacere privata. O afacere care, in acest caz, ii avea la carma pe un reprezentant al romilor, fostul lautar Constantin Bran, si pe edilul din Gradistea, Andrei Petre. Lucrurile au mers prost. Painea nu s-a vandut, iar dupa sase luni s-a instalat falimentul. Din acest motiv, banii din surse PHARE au fost returnati. Esecul a fost suportat de bugetul primariei, care, in schimb, a preluat brutaria falimentara.
"Am ales sa facem o afacere selecta"
"Venisem la primarie in 2004 de o luna de zile, cand s-a initiat proiectul asta, si nu prea stiam cu ce se mananca proiectele. In urmatoarele 12 luni, cu ajutorul consiliului judetean, ne-am mobilizat sa facem o afacere pentru romi la nivel de comuna, sa le asiguram niste locuri de munca. Pentru asta, i-am ajutat sa isi infiinteze o asociatie, ARGIL (Asociatia Romilor din Gradistea pentru Initiative Locale), si am inceput sa ne gandim cam ce business ar fi mai potrivit. Ne-am zis intai ca o caramidarie, dar am renuntat. Apoi, ne-a venit ideea unei brutarii traditionale, asa cum era pe timpuri la CAP. A mai fost si varianta cu cresterea animalelor. Dar eu le-am spus ca dam cu stangu-n dreptu’. Ei sunt tigani mai spalati, femeile lor chiar cochete, doamne in toata regula, si nu credeam ca se vor apuca sa curete balegarul. Asa ca le-am zis sa facem ceva mai select.
Asta era brutaria", povesteste edilul. Au fost angajati noua localnici romi, care au fost calificati de profesorii de la scoala de Afaceri din Braila. "Va asigur ca tigancile selectate erau mult mai curate decat multe romance din comuna. Dar sigur ca au existat unele vorbe cum ca «cine sa manance din mana astora?!». si pentru a nu le da apa la moara, unul dintre criteriile de selectie a fost acela ca fetele sa fie curatele. Ca sa nu aud ca nu mananca paine din mana lor pentru ca e jagoasa", adauga primarul. Parea astfel ca posibilul impas generat de prejudecatile romanilor din sat nu va ameninta proiectul.
Reteta falimentului
Dar nu a fost asa. "O problema a fost ca majoritarii au avut o reactie de respingere la produsul obtinut. La asta se mai adauga si ca romii uneori mai confundau proprietatea asociatiei cu proprietatea privata si foloseau masina brutariei in scopuri personale. si daca mai vine si slaba pregatire peste toate astea, chiar ca nu are cum sa mearga afacerea", explica Sandel Grosu, de la Biroul pentru Romi Braila. Pe oficialul de la judet l-a mai nemultumit si altceva. "Ideea brutariei de la Gradistea a fost una nemaipomenita, dar managementul a fost defectuos. Programul acesta de activitati generatoare de venit ar fi trebuit sa aiba o componenta de formare a echipei de management. Nu poti sa dai afacerea pe mana unui om care nu intelege cum functioneaza economia de piata. Acum, brutaria este concesionata de un brutar roman si unitatea merge foarte bine", conchide Grosu.
Falimentul a pandit la usa brutariei si asta a adus inclusiv DNA la Gradistea. "Am fost monitorizati de Directia Integrare de la Consiliul Judetean si Directia Juridica de la Prefectura. Pe langa problemele noastre, s-a intamplat ca la Braila, la Directia de Integrare, o angajata a fost data afara si a tinut sa se razbune pe sefa ei. Cunoscand culise ale proiectului de care aici nu aveam habar, a sesizat DLAF (Departamentul pentru Lupta Anti-Frauda – n.r.). Nici nu stiam ce inseamna cuvantul asta pe atunci", marturiseste primarul Petre.
Cand cei de la DLAF au ajuns la Gradistea, brutaria functiona, dar era pe marginea prapastiei. In final, initiativa a fost declarata neeligibila. Dupa alte sase luni, grupul de initiativa, implicat in povestea micii fabrici de paine, a fost vizitat si de un procuror de la DNA. Edilul Petre arata cum a cazut, intr-un final, cortina peste afacerea europeana de la Gradistea: "Domnul de la DNA mi-a prezentat acuzatiile si ne-a investigat doi ani. Verdictul a fost ca proiectul nu si-a atins obiectivele si a trebuit sa returnam integral banii, adica 1,4 miliarde lei vechi, pe care i-am dat din fondul de rulment al primariei".
"Mancarea e o treaba delicata"
Constantin Bran locuieste la o aruncatura de bat de primarie. Cand aude de brutarie, isi indeasa fesul nervos pe cap. "Alt control?", intreaba suspicios. Apoi, cu privirea in gol, deruleaza filmul asa cum l-a trait el, ca personaj implicat in managementul afacerii falimentare. "Eu eram sofer la Petrom cand ne-a venit ideea cu proiectul cu bani de la PHARE. Am pus totul pe roate, dar n-a mers. Eram si eu la inceput si am si nimerit o iarna grea, care ne-a pus bete in roate. Acum, am pierdut si slujba, si proiectul. Practic, cand s-au facut niste restructurari la Petrom, mi s-a zis ca eu am din ce trai si asa ma trece pe lista. Am si bagat din buzunar peste 100 de milioane de lei vechi in brutarie, numai ca sa mearga.
Pana la urma, am ajuns sa aruncam painea la porci. Sute, chiar mii de paini, pe toate le dadeam la animale." Constantin Bran se bucura totusi ca, in ciuda pierderilor, a lasat ceva dupa el in comuna. Brutaria, asa cum a construit-o el, functioneaza acum la capacitate maxima si deserveste sase-sapte localitati. Lui, in schimb, i-a mai ramas lautaria si, la zile de sfinti, mai scoate acordeonul din dulap.
"Nu stiam secretele cuptorului"
Astazi, din cladirea brutariei buclucase inca iese un abur dens. Patru muncitori scot o sarja de paine din cuptorul traditional. Printre ei se numara si Florica Oprea, una dintre femeile rome care au fost implicate in proiect inca de la inceputuri. Se sterge rapid pe maini si spune ca a mai fost interogata si ca stie cum se face. "Eram toti la inceput, nu aveam experienta, cum experienta nu avea nici domnul Bran. Nu stiam secretele cuptorului si dadeam gres. Automat, salariile nu ne veneau si unii colegi ai mei au abandonat. Acum, de cand cu noul sef, care se pricepe la domeniul asta, nu mai sunt piedici. Am salariul de 500 RON si cota de paine zilnic. E bine. Sunt casatorita cu un roman si lumea ma respecta", isi recita Florica experienta, ca pe o poezie.
Salvatorul afacerii este Georgel Enache, cel care a concesionat brutaria de la primarie. Lucreaza in panificatie din 1992 si a pornit trei brutarii de la zero in rastimpul asta. Face naveta zilnic din Ramnicu Sarat, de unde isi aduce si restul angajatilor. Daca il intrebi de ce nu mergea afacerea asa cum a preluat-o, raspunde ca in primul rand din motive tehnice, dar si "de discriminare". "Nu vroiau sa manance dupa tigani, acum lucrurile s-au mai echilibrat si sper sa ajung la o productie de 5.000-6.000 de paini pe zi", explica brutarul Enache.
"I-a ramas numele de paine tiganeasca"
Nela Murzac este o spoitoreasa recunoscuta in sat pentru untul din lapte de bivolita pe care-l prepara. Nela crede ca a fost "cam nedrept" ca oamenii nu au vrut painea facuta de romi. "Lucrau acolo tigani de vatra si nimeni nu cumpara. Acum, daca au adus romani, ia lumea paine, dar tot i-a ramas numele de paine tiganeasca", spune Nela. Spre norocul ei, femeia nu a avut ghinionul care a ingropat brutaria din fonduri PHARE. Ea insasi e de etnie roma, dar romanii ii cumpara fara sa clipeasca untul pe care il face in casa. "Eu nu am probleme, ma cauta lumea pentru untul de bivolita. De la mine cumpara si primarul, si doctorita", mai spune Nela. Dan serban este rom de vatra si lucreaza cu ziua pe la romani. De pe mormanul de coceni de porumb, pe care-i muta de colo-colo, isi face cunoscute opiniile despre convietuirea cu romanii. "Romii nu prea au prioritate: nici la gara, nici la primarie, nici unde vrei.
Cand cu brutaria a bagat strambe concurenta ca sa nu mearga treaba, ca strica apele unui roman care aducea painea pe aici." In Gradistea, initiativa falimentara a romilor din localitate a scos la iveala si voci care regreta prabusirea brutariei. Cristache si Lucretia Rosioru sunt vecini cu o familie de romi spoitori. Cei doi soti (foto) considera ca boicotul organizat de romani fata de "painea tiganeasca" a fost o simpla rautate. "Nimeni nu face deosebirea ca unu-i rom sau roman aici in sat. Romii nostri sunt muncitori si ne ajuta", crede barbatul. Tanti Maria, vecina familiei Rosioru, este insa mai circumspecta. De cand brutaria a ajuns pe mana unui roman, se simte impacata, pentru ca, asa cum singura recunoaste, cand vine vorba de paine, pretentiile trebuie sa fie limpezi: "Tiganii nu mi-au facut vreun rau, nu am nimic cu ei, dar parca asta cu mancarea e o treaba delicata, fiecare e mai sensibil sau nu", explica femeia.
