De Sfintii Apostoli, a fost ziua de nastere a distinsei artiste Silvia Radu, un om discret si puternic, care desi intr-un fel a trait in umbra sotului ei, marele sculptor Vasile Gorduz, aceasta nu i-a alterat si nici nu i-a timorat vocea. Am sarbatorit-o anul acesta in atelierul de pe strada Pangratti, care nu e doar un atelier de artist, ci o veritabila gradina a ingerilor, asa cum s-a chemat una din expozitiile ei. Prin aceeasi gentilete si sfiala exemplara, pe orice invitat, de cum intra, il invita sa viziteze atelierul lui Gorduz. Ea se situa pe un plan secund parca pentru a nu tulbura veneratia ce i-o purtam aceluia care la inceputul acestui an a plecat catre o alta lume. Ne aflam ca intre doua taramuri. Gradina cu ingeri coborase in viata, in timp ce pietrele cioplite si transfigurate ale maestrului ne vegheau de dincolo.
A fost prezenta multa lume, prieteni, oameni credinciosi, pentru care arta nu exista in sine, ci numai daca prin nevointele sale face pod catre lumea de apoi. Am vorbit despre sfinti parinti, am vazut un album primit in dar de artista, despre parintele Justin Parvu, care la 90 de ani, e mai tanar si mai viu decat multi dintre noi. Afara turna cu galeata, iar vizita noastra dobandise insusirile unei refugiu din fata urgiei. Au trecut repede orele, asa cum atunci cand te simti bine timpul nu mai are cum sa te apese, esti linistit si usor, adica atemporal. Nu ii uram artistei doar ani multi si sanatate, ci mai ales claviziune, adica vedere clara pentru ceea ce, desi locuieste in om, e mai presus decat omul.
