Argumentele lui George Soros, cel care sugera implementarea la nivel comunitar a unor granturi de sprijin pentru statele greu afectate economic de criza pandemică, așezând Italia pe prima poziție a listei de emergență, au fost respectate de Uniunea Europeană. Însă victoria lui Conte, sărbătorită cu un pumn triumfător în primele ore ale zilei de marți, poate fi de scurtă durată, întrucât compromisul asiduu negociat la nivel european se întâlnește cu critici dure înapoi acasă. În conformitate cu acordul încheiat la Bruxelles, țările trebuie să se angajeze să urmeze un plan național de recuperare, inclusiv reforme economice, pentru a accesa porțiunea de acordare de 312,5 miliarde de euro a pachetului de salvare conceput pentru a atenua căderea economică provocată de pandemie. Acordul oferă, de asemenea, unui singur guvern al UE, puterea de a întârzia plățile dacă consideră că o altă țară nu își îndeplinește angajamentele de reformă. În Italia, condițiile asociate subvențiilor au evocat spectrul așa-numitei troicii – grupul decizional format de Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional – care se identifică cu perioada de austeritate instituită în Grecia ulterior crizei datoriilor din 2015.
Concret, politicienii care critică izbânda premierului, susțin faptul că acordul slăbește suveranitatea italiană și avertizează că ar putea duce la cerințele UE care să anuleze legislația de protecție socială cu privire la pensii și bunăstare.
Dreapta italiană: ”Italia s-a predat necondiționat!”
Roberto Fiore, care conduce partidul de extremă dreapta Forza Nuova a avut o reacție lipsită de echivoc. “Troica a câștigat”, a spus el pe Twitter, adăugând „Obținem subvenții de 68 de miliarde de euro la un preț foarte ridicat – ultima fărâmă a suveranității noastre”. În aceeași notă, Matteo Salvini, liderul de extremă dreaptă al Ligii Nordului, a atacat și el acordul, afirmând că toate condițiile atașate fondului de recuperare au reprezentat „o predare necondiționată” a Italiei către organismele de control și impunere comunitară. El a acuzat liderii așa-numitelor țări „frugale” din nordul european, inclusiv pe premierul olandez Mark Rutte, cel care a negociat o „frână de super urgență”, prin care statele individuale pot întârzia plățile cu până la trei luni, că ar putea oricând să-i desființeze reforma emblematică ce a redus vârsta de pensionare în Italia la 62 de ani. De asemenea, Salvini a afirmat că reformele impuse de UE ar prejudicia Italia și ar face-o mai puțin competitivă, avertizând că mecanismele de despăgubire a fondurilor de recuperare ale UE ar putea crea efectul de influență în litigiile cu privire la alte probleme precum migrația. Și Giorgia Meloni, liderul partidului ultra conservator „Frăția Italiană”, a fost, de asemenea, critică în legătură cu acordul care, în opinia ei, introduce riscul „unei preluări inacceptabile a deciziilor politico-economice ale unei națiuni suverane”.
