Unul din elementele care ar putea, fie si in plan simbolic, sa refaca dialogul dintre romani si rusi este existenta unor martiri si sfinti comuni. Cu siguranta, unul dintre acestia este Pr. Ioan Kulaghin (Ioan cel Striin), calugarul rus ajuns in Romania la manastirea Cernica tocmai pentru a se refugia de prigoana comunista, alaturi de Mitropolitul Nicolae al Rostovului. In cei cativa ani, cat a fost posibil, Pr. Ioan Kulaghin a devenit elementul central al Miscarii Rugul Aprins initiata de Sandu Tudor.
In anul 1947 lucrurile se precipita: Pr. Ioan Kulaghin este din nou arestat si peste putin timp va fi trimis pentru totdeauna in lagarele rusesti unde i se va pierde urma. In acest an Ioan cel Strain este supus la noi incercari. In pofida uriasei sale forte spirituale, este un om fragil. Pare impacat, dar ii este si frica de ororile ce vor urma. De aceea, in cele cateva scrisori pe care le-a trimis din inchisoare, le cere staruitor apropiatilor haine de iarna. Devine aproape patetic, chiar daca credinta nu-i va putea fi zdruncinata. Solicita o interventie din partea Patriarhului Nicodim – singurul care l-ar mai putea salva din mana comisarilor Armatei Rosii -, dar si imbracaminte: "E groaznic sa fii dezbracat si descult in toiul iernii. Eu sunt in haine de vara"…
Incercarile se aspresc, este torturat. Apuca sa-si mai avertizeze confratii cum sunt privite conferintele Rugului Aprins: "o organizatie subversiva de oameni bogati si invatati, indreptata impotriva curentului sovietic, iar la aceste denunturi iau parte si romani. In aceasta privinta eu am fost foarte mult torturat la ancheta". Nu se impaca nici cu sentinta care il va condamna la 10 ani de inchisoare si munca silnica: "Cum se agata unul ce se ineaca de un pai, voi face cerere de revizuire a procesului". Este acelasi om sfant a carui adanca scrisoare catre ucenici a fost stralucit decriptata de Pr. Scrima! Acelasi care a reusit sa-i aduca la metanoia pe Pr. Ghius ori pe Pr. Sofian! In fine, inaintea deportarii in URSS, ii mai roaga pe apropiati ca lucrurile ramase de la el sa fie impartite saracilor, pentru a i se mai usura soarta.
…Ce firesc ar fi ca incercarile la care au fost supusi preotii si ierarhii romani in timpul comunismului sa fie recunoscute ca atare: da, multi au cedat incercarilor, au colaborat cu politia politica fiindca greu se putea altfel. Foarte putini au avut taria de a nu ceda si de a deveni martiri, precum Sandu Tudor (Pr. Daniil). In loc sa marturiseasca, acesti preoti si ierarhi crestini vrednici de mila, trimit astazi scrisori trufase acuzand CNSAS-ul ca ar avea ceva cu ei, ori se lasa purtati prin tribunale, doar-doar vor scapa de verdictul colaborarii cu Securitatea. Asa precum procedeaza orice politician de mana a treia.
Cata vreme ii va dosi pe acesti preasfintiti de mana a treia BOR nu-si va onora martirii si sfintii din perioada comunista.
