Ce se intelege prin "victime ale comunismului"? Intr-o perceptie reductionista, pentru unii aceasta sintagma ii incorporeaza doar pe fostii detinuti politici din perioada 1945-1989. (Chiar si numarul acestora este foarte greu de stabilit cu precizie, din cauza lipsei unei statistici oficiale precum si a faptului ca Securitatea a azvarlilt in puscarii si lagare de concentrare multi oameni – de ordinul miilor, cel putin – fara proces si condamnare). Victime ale comunismului sunt, insa, si rudele celor arestati, date afara din casa, din scoala si din slujba, soldatii romani luati prizonieri de Armata Rosie dupa 23 august 1944, dintre care multi au murit in prizonierat, familiile acestora, stramutatii din Banat in Baragan, cetatenii obligati sa munceasca la Bicaz si pe alte santiere, taranii ucisi ori "doar" inchisi in timpul colectivizarii, subiectii proceselor politice travestite in afaceri economice si cei internati fortat in azile psihiatrice, grevistii de pe Valea Jiului si de la Brasov deportati sub Ceausescu, femeile decedate din cauza avorturilor ilegale, copiii imbolnaviti de SIDA – si lista este departe de a fi epuizata.
In cuprinsul acestui articol ma voi limita la cei care au fost inchisi in Gulagul romanesc si la numarul probabil al acestora, pornind de la cercetarea intreprinsa de dl. prof. univ. Gheorghe Boldur-Latescu, membru al AFDPR, publicata, sub titlul "Fostii detinuti politici anticomunisti, in lupta pentru Renasterea Nationala" (Romania libera – 21.06.2001). "Calitatea de detinut politic – precizeaza autorul documentarului – nu trebuie atribuita numai celor care au fost judecati si comdamnati conform unui articol din Codul Penal care desemneaza un delict politic.
Au existat cetateni care au fost inchisi din motive politice timp de multe luni sau ani de zile fara sa fi fost judecati vreodata, iar in anii dictaturii lui Ceausescu era un lucru obisnuit sa se ascunda motivul politic real al detentiei prin invinuiri avand caracter de drept comun sau sa se declare arestatii drept bolnavi psihic. Trebuie sa-i avem in vedere si pe deportatii, tot din motive politice, in zone "speciale" din interiorul tarii sau in URSS, precum si pe militarii si civilii, cetateni romani, ridicati de trupele sovietice dupa evenimentele din august 1944.
Nu exista evidente ale categoriilor enumerate mai sus sau, daca exista, ele sunt bine ascunse, pentru ca opinia publica sa nu cunoasca amploarea si tragedia fenomenului concentrationar din Romania si sa nu poata stabili responsabilitati. Va trebui deci sa reconstituim numarul detinutilor politici prin estimari si deductii, pe care le dorim a fi stiintifice, pornite de la putinele date certe pe care le cunoastem. Facand aceste estimari si deductii, avem sentimentul comiterii unei impietati: vom opera cu nume sub raceala carora se ascund credinta, patriotism, demnitate, sete de libertate, curaj, dar si cumplit de multa suferinta si chiar moarte".
In lumina considerentelor expuse si valorificand cu maxima prudenta datele disponibile atunci, dl Gh. Boldur-Latescu estimeaza numarul detinutilor politici din perioada 1944 – 1989 la 1.131.000 oameni.
In lumina unor date noi
A doua sursa la care apelam este cercetarea dlui Romulus Rusan, cuprinsa in exceptionala lucrare "Cronologia si geografia represiunii comuniste in Romania. Recensamantul populatiei concentrationare" (Ed. Fundatiei Academia Civica, Buc., 2007). Plecand de la datele adunate, timp de un deceniu, la Centrul International de Studii asupra Comunismului si al Rezistentei, intr-o "impresionanta arhiva a fiselor de incarcerare" (pag. 41) si de la harta unitatilor din sistemul concentrationar (incompleta) alcatuita de C.I.S.A.C. pentru editia in romana a "Cartii negre a comunismului" (document care "cuprindea 240 unitati de detentie, intre care 44 penitenciare, 61 locuri de ancheta, depozit si surghiun, 72 lagare de munca fortata, 63 centre de deportare si domicilii obligatorii, 10 azile psihiatrice cu caracter politic" – idem), dl Rusan aduce cercetarea "la zi", observand, totodata, ca fonduri documentare extrem de importante, precum Arhiva Instantelor Militare ("la care, din pacate, nu ni s-a facilitat accesul, strict necesar" – pag. 60) ori aceea continand Registrele speciale ale "grupelor operative" – Serviciul K (altfel spus – contrainformatiile din locurile de detentie) raman, deocamdata, inchise. Ca si dl. Boldur-Latescu, dl Rusan lucreaza cu prudenta, in spiritul unui "scepticism constructiv", intarit de faptul ca numeroase familii de detinuti politici nu-si regasesc rudele si evidentele de la C.I.S.A.C. Sighet, ceea ce inseamna ca "numarul fiselor de care dispunem este el insusi, asa cum banuiam, cu mult inferior numeric cifrei reale de detinuti politici" (pag. 61).
Reproducem integral capitolul intitulat "Tabla de materii a terorii comuniste: doua milioane de victime": "Pana la accesul la Arhivele Instantelor Militare (…) nu pot fi avansate decat cifre minimale, aproximative. Intr-un studiu introductiv la o culegere de sentinte din arhiva AFDPR Iasi era avansata cifra de 549.000 condamnati politic (cu o medie de 5,5 ani). Ea rezulta dintr-un esantion relativ redus de sentinte. O cifra mai apropiata de adevar poate fi dedusa prin raportarea numarului mediu de persoane cuprinse intr-un dosar penal politic (cinci) la numarul de astfel de dosare identificate cifric in momentul actual: 118.000 (comunicate de presedintele AFDPR, Constantin Ticu Dumitrescu). Cifra de cca 600.000 pare, astfel, cea mai plauzibila pentru actualul stadiu al cercetarilor. Iar cifra internarilor administrative (estimata la o treime din numarul condamnarilor juridice) se ridica la 200.000.
Adaugandu-i pe taranii condamnati pentru delicte mascate in "drept comun" (neplata cotelor, sustragerea de la treieratul pe aria gospodariei colective, refuzul inscrierii in aceasta), pe prizonierii din perioada 23 august – 13 septembrie 1944, ca si pe sutele de mii de deportati, stramutati, evacuati, pe detinutii din "domiciliile obligatorii", pe basarabenii si bucovinenii repatriati cu forta in URSS, ca si pe cei 520.000 tineri fortati sa munceasca in "armata cenusie", pe zecile de mii de "frontieristi", pe femeile decedate din cauza politicii demografice, cifra victimelor directe ale represiunii comuniste se ridica la 2 milioane. Daca adaugam victimele indirecte (membri de familie care au suferit discriminarea sociala), atunci suma globala a celor reprimati creste de 3-4 ori, ajungand la jumatate din populatia tarii, cifrata in anii 50 la 16-17 milioane" (id., pag. 62). Cutremurator tablou! Daca extragem din cei enumerati in ultimul paragraf, in cuantum imposibil de precizat dar care categoric au trecut prin puscarii si lagare, pe frontieristi, tarani, prizonieri, ca si multi "repatriati", numarul total poate atinge, chiar estimand cu prudenta, milionul!
Din experienta proprie, nu din auzite!
La Salcia, in cumplita iarna 1959/1960, se aflau 1200 de detinuti. Dormeam cate doi in pat, inghesuiala fiind singura sursa de caldura. "Lagarul pare tot mai mult o variatna a iadului. E limpede ca ticalosii ne supun unui regim de exterminare… Se bate pe rupte, cautandu-se detinutilor vina cu lumanarea, un pat prost facut, o boneta nesmulsa precipitat de pe cap la trecerea unui caraliu dar, mai ales, neexecutarea normei despre care si ei stiu, si noi stim ca a fost calculata ca sa nu poata fi facuta (…) Am vazut odata cat ulei s-a scos pentru mancarea celor 1200 de detinuti politici: o mie doua sute de grame, o sticla de-un chil plina si alta cu doua paharute pe fund. Un om, un gram! Cine nu crede sa-i caute pe ocnasii de la Salcia din iarna lui ‘59 spre ‘60 si sa-i intrebe ce si cat au mancat!" ("Jurnal de ocna", Ed. Albatros, Buc., 1994, pag. 216). In august 1959, pe o caldura si intr-o putoare de neinchipuit, la Jilava, pe reduit", eram peste 300, indescriptibila inghesuiala obligandu-ne sa dormim si pe sub paturi. In patru ani de lagar si puscarie am cunoscut peste trei mii de oameni!
Si din perspectiva experientei mele directe, numarul de 350 mii de victime ale comunismului avansat de Raportul Tismaneanu apare ca un fals grosolan. Astfel incat subscriu in totalitate la Apelul Fostilor Detinuti Politici catre presedintele Basescu in care inaltului demnitar i se cere sa nu gireze "aceasta prelucrare deformatoare a Istoriei reale a Romaniei", apel care sa dezvaluie "incercarea flagranta de minimalizare a caracterului criminal al regimului de ocupatie comunist in Romania".
Daca intentia de a se difuza, deci comercializa, "Raportul Tismaneanu" pe toate canalele, inclusiv catre ambasade si biblioteci scolare (viciindu-se grav perceptia tineretului asupra comunismului si dimensiunilor acestui cosmar) se va materializa in forma actuala, nu va mai fi vorba de promovarea necesarului adevar despre Holocaustul Rosu caruia i-a cazut prada Romania timp de aproape 50 de ani.
