In timp ce politicienii se incoarda prin judet, aratandu-si forta partidelor prin comune mari si mici, de parca alegerile locale partiale ar fi singurul mod in care sa-si demonstreze popularitatea, in timp ce societatea civila se zbate sa sparga crusta nesimtirii politico-administrative, care sufoca initiativele comunitare care nu-i aduc imediat si direct beneficii de imagine, omul mic si neinsemnat isi duce viata de azi pe maine. El se intreaba cu ce a gresit in fata lui Dumnezeu si a lumii de e condamnat sa asiste, neputincios, la degradarea vietii sale.
O familie oarecare din Timisoara a fost lovita, in preajma Craciunului, de o cascada de necazuri. Mai intai a fost un deces in familie. Cauza: accident fatal. Nu si-au revenit vaduva si orfanii din lacrimi ca le-a ars apartamentul de la demisolul unei case de inceput de secol XX, de la lumanarea ce o lasasera aprinsa de sufletul mortului. Au sarit in ajutor, e drept, si biserica, si vecini. Chiar si Primaria Timisoara a gasit cale de ajutor: termopane in locul geamurilor deteriorate, materiale de zugravit.
S-ar fi parut ca familia Popescu (sa-i zicem, ca sa n-o aratam cu degetul) iese, cumva, la liman. As. Proprietarul imobilului in care se afla apartamentul cu pricina vrea repede sa vanda. 40.000 de euro. Scurt, fara discutii.
Pentru o familie necajita, cu venituri sub minimul pe economia nationala, suma pare de neimaginat. La fel de bine putea fi un milion-doua de euro, dolari, lire sterline sau yeni: cum sa se adune? Din ce? Nici vorba sa poti cere o evaluare, sa negociezi ceva. Vanzatorul e nemilos.
In situatia familiei Popescu sunt, insa, mii de alti timisoreni. Perioadele de gratie cat au stat cu chirie se incheie. Proprietarii vor bani. Multi bani si imediat. Cu toate acestea, locuinte sociale se construiesc in Timisoara, dar intr-un ritm de melc si in numar cu totul insignifiant.
Ce vor face mandrii posesori ai buletinului de Timisoara care vor ramane fara adresa? Poate ca dezbaterile publice ar fi trebuit sa se orienteze si spre asta. Azile? Nu sunt destule si nu pot fi tratate ca solutii de durata. “Export” de timisoreni catre zone depopulate? Ar fi neobisnuit, dar criza locuintelor nu afecteaza doar Timisoara.
Si in timp ce administratia considera ca prioritatea sa absoluta trebuie sa fie drumurile si parcarile, mii de timisoreni se intreaba nu cu cine sa voteze cand ar veni vremea, nu unde sa-si faca cumparaturi ieftine, ci unde vor locui in viitorul apropiat.
