Joel Salatin este cel mai cunoscut fermier american, în special datorită agriculturii tradiționale pe care o practică la ferma sa Polyface, din Swoope, statul Virginia. Nu folosește fertilizatori chimici, hormoni de creștere și organisme modificate genetic, iar până mai ieri nu își vindea produsele decât în zonele relativ apropiate, cu scopul de a întări ideea de comunitate și cunoaștere locală. Își lucrează pământul alături de familia sa și de angajați sezonieri, scrie cărți și articole, conferențiază aproape 100 de zile pe an și încearcă să facă cât mai cunoscute avantajele agriculturii non-industriale, într-un duh creștinesc de smerenie în fața creației, dar mai ales a Creatorului.
Salatin, care se descrie pe sine drept „un fermier creștin, libertarian, ecologist, capitalist, nebun”, este un critic constant al marilor corporații alimentare, al guvernului SUA și al agențiilor de reglementare, care distrug un mod de viață tradițional și au un impact devastator asupra sănătății oamenilor.
Apariția sa în documentarul de mare succes „Food Inc.”, precum și spațiul generos pe care i l-a acordat scriitorul Michael Pollan în bestsellerul „Dilema omnivorului”, pe lângă numeroasele articole dedicate din ziare de mare circulație ca „The Guardian ” sau „New York Times” nu i-au știrbit cu nimic din naturalețea și cumsecădenia tipică civilizației sudiste.
RL: Cei care nu v-au citit cartea, „Tot ceea ce vreau să fac este ilegal”, s-ar putea gândi la tot felul de practici nihiliste și antisociale – în bună măsură oricum legale și încurajate astăzi. Ne puteți da niște exemple de lucruri ilegale pe care vrea să le facă fermierul Joel Salatin?
Joel Salatin: Să fac un scaun din copacii pe care îi tăiem pe pământul nostru și îi prelucrăm la noi la fermă, și să-l vând. Să fac plăcinte cu carne în fermă și să le vând vecinilor. Să fac quiche acasă și să vând vecinilor. Să construiesc o casă pentru cei care vin să muncească, pentru ucenici și pentru partenerii fermei noastre. Să folosesc o toaletă pentru compost, în loc de un WC ecologic. Să iau la fermă interni din străinătate. Să iau la fermă interni mai mici de 18 ani. Să pregătesc, contra cost, pentru doritori, cina la fermă.
În Franța, de pildă, anumite tipuri de brânzeturi nu mai pot fi produse legal deoarece laptele nepasteurizat a fost practic interzis. De ce a devenit laptele nepasteurizat un produs atât de prigonit?
Laptele nepasteurizat este periculos când nu este mânuit cum trebuie, ceea ce înseamnă că trebuie să ai în vedere igiena vacilor, condițiile de pășunat, curățenia echipamentului, containerele șamd. Deși sunt o mulțime de lucruri care pot merge prost, este o treabă ușor de rezolvat, iar noi avem acum un echipament de testare foarte ieftin, pe lângă protocoale, pentru a ne asigura că totul este sanitar. Laptele care merge pe rampele de pasteurizare poate fi foarte murdar, iar fermierii care produc acel lapte știu că nu trebuie să fie la fel de atenți ca aceia care produc lapte nepasteurizat. Pasteurizarea este, în realitate, o licență pentru a fi murdar, astfel încât fermierii care produc lapte pentru acea piață tind să fie mai puțin grijulii decât cei care nu stau sub umbrela pasteurizării. Cele două tipuri de fermier urmăresc reguli de siguranță diferite.
Vă mărturisiți, fără ezitări, credința creștină. Este viața la țară strâns legată de credința religioasă? Îi poate aduce agricultura tradițională înapoi la credință pe agnostici?
Comunitatea creștină a ignorat, cred, porunca dată de Dumnezeu de a se îngriji sau gospodări creația, adoptând o viziune de prădător, o mentalitate de conquistador (aduceți-vă aminte tot ce au făcut în numele lui Dumnezeu, inclusiv uciderea multor oameni.) Dacă creștinii ar fi administrat cum trebuie creația, nu am mai fi percepuți ca ipocriți în unele probleme de credință și practică, inclusiv în ceea ce privește sfințenia vieții.
De ce sunteți împotriva organismelor modificate genetic? De ce sunteți împotriva reglementării lor? Sunteți și împotriva etichetării produselor care conțin organisme modificate genetic?
Organismele modificate genetic încalcă cele mai elementare norme ale vieții. Potrivit Genezei, Dumnezeu a creat vietățile pentru a se înmulți. Organismele modificate genetic adesea nu se înmulțesc și nu se înmulțesc prin ele însele. În realitate, ele conțin alte lucruri. Tocmai aici e cheia întregii discuții. Lăsând la o parte pentru moment porunca biblică, este un fapt că natura a pus multe pavăze pentru a se asigura că organismele modificate genetic nu pot exista vreodată. Cel mai apropiat lucru de așa ceva sunt măgarii și caii, din care rezultă un catâr, care este steril. E ca și cum Dumnezeu ne-ar spune: „Poți face asta, dar atât”. Organismele modificate genetic nu sunt hibrizi și nici nu sunt permutări ale boabelor de mazăre ale lui Mendel. Boabele de mazăre erau tipuri de mazăre rezultate din boabe de mazăre.
În ceea ce privește reglementările, dacă scoți în afara legii organismele modificate genetic, vei fi imediat etichetat ca antiștiințificic și anti-progres. Cine dorește așa ceva? Așa că răspunsul îl reprezintă drepturile de proprietate și aplicarea legii în acest domeniu. Dacă vietatea patentată (deținută) de tine intră pe proprietatea mea și dă naștere unor ființe pe care nu le doresc, ești culpabil pentru încălcarea proprietății. În felul acesta rezolvăm tot felul de încălcări ale proprietății, inclusiv situația în care pumnul tău atinge nasul meu. Această abordare se bazează nu doar pe secole de jurisprudență, dar împiedică apariția experimentelor. Experimentul tău pur și simplu nu-mi poate polua viața – i.e. pumnul tău experimental nu-mi poate lovi nasul. Este ceva rezonabil și ridică grija față de pământ pe un plan moral mai înalt. Reglementările reprezintă soluția ultimă în toate cazurile.
Înflorim în comunități mici
În ceea ce privește etichetarea, mă opun TUTUROR legilor privind etichetarea. Dacă studiați ce frazeologie complicată și ce limbaj pompos este permis pe etichete, veți descoperi rapid cât de stupide sunt etichetele curente. Mint și induc în eroare, cu binecuvântarea statului. Așa că mai bine lăsăm pe fiecare să spună ce vrea. Atunci vom vedea cum oamenii vor verifica pretențiile și veridicitatea produselor, mai degrabă decât să presupună pur și simplu că știu ceva doar pentru că au citit o etichetă. Ideea de a-i pune pe oameni în gardă mută accentul spre consumator, care trebuie să se informeze. Asigurările guvernului nu ne oferă nimic altceva decât ignoranță și înțelegeri făcute pe la spatele consumatorului.
De ce nu vindeți produsele obținute la ferma dumneavoastră decât la distanțe foarte mici, la 4 ore de mers cu mașina?
Săptămâna aceasta vom renunța la această practică. Am făcut-o pentru a da un semnal favorabil sistemului local. Dar contextul s-a schimbat atât de mult în ultima vreme încât ne dăm seama că această minunată idee nostalgică este perimată. Dacă intrăm în faliment agățându-ne de nostalgie, nu vom arăta decât că suntem mai buni decât restul lumii, însă nu este nevoie să falimentăm pentru a dovedi acest lucru. În curând veți putea găsi informații pe site-ul nostru, în care explicăm de ce abandonăm limita rigidă de patru ore. Am făcut o mulțime de acțiuni de marketing în ultimii doi ani pentru a rămâne în această arie, dar când ai bucătari la 10 mile distanță, care refuză din varii motive să cumpere de la tine, însă alții aflați la 200 de mile distanță sunt bucuroși să cumpere, nu are sens să îl refuzi pe acesta din urmă doar pentru că trăiește mai departe. Și să dai faliment, pe cale de consecință.
Care este problema cu „eco“ și „bio“?
Singura problemă este că prea multe produse bio și eco nu sunt ceea ce pretind că sunt sau creează mai multe probleme decât valorează. De pildă, anumite practici de reciclare sunt îndoielnice. Copacii sunt un exemplu excelent. Decât să cheltuiești patru miliarde de dolari luptând împotriva focurilor din pădure, de ce să nu facem produse de hârtie și să le folosim pentru compost? În general, este mai ieftin și are mai mult sens din punct de vedere ecologic să fac hârtie din lemn decât din hârtie reciclată.
Credeți că în agricultură este posibilă o abordare de tip „one size fits all” sau este nevoie de mult de mai multă atenție la condițiile locale?
Se întâmplă foarte rar să existe o măsură care să se potrivească pentru toată lumea. A adapta la condiții locale, de la climat, la apă, la condițiile socio-politice și economice, reprezintă soluția de rezolvare adecvată a lucrurilor. După cum spun chinezii: „dacă toată lumea ar mătura în fața casei, lumea întreagă ar fi curată”
Susțineți implicarea copiilor în muncă. Cineva spunea despre copiii Amish că la vârsta de 7 ani pot duce o zi întreagă de muncă la fermă, în timp ce un copil obișnuit din America sau de aiurea nu știe să își lege șireturile. Dumneavoastră de la ce vârstă v-ați pus copiii la treabă în fermă? Care au fost avantajele pentru ei? Ce virtuți dobândesc copiii astfel?
Da. Îi abuzăm pe copii atunci când nu le dăm de lucru ceva important și le refuzăm ocazia de a interacționa cu lumea adulților, cu un scop bine definit. Reglementările (legi care interzic copiilor să muncească, salariul minim, sindicatele) și intruziunile viclene ale statului în sfera contractelor private (protejate în Constituția Statelor Unite, dar complet eludate în cultura noastră modernă) îi împiedică pe tineri să dobândească acele experiențe care i-au transformat de-a lungul întregii istorii pe tineri în adulți.
Bill Cody avea 14 ani când călărea pentru Pony Express. A culege mere, a aranja rafturile, a mulge vaca, de la treburile domestice, la experiențele de muncă urbane… le-am făcut un mare deserviciu tinerilor limitându-i la a bate recorduri în jocul Angry Birds. Mare parte din dezamăgirea și stresul nostru emoțional este cauzat de faptul că le interzicem copiilor experiențe de adult, iar ei nu mai descoperă cine sunt, la ce sunt buni și ce le place. Când devin adulți tineri, se trezesc dintr-odată că au responsabilitate fără experiență.
Pentru un copil, care este diferența dintre a omorî pe cineva într-un joc video și a vedea cum este sacrificat un animal?
A ucide într-un joc video reprezintă o violență fără sens. A participa la tranșarea sau vânătoarea unui animal are o consecință importantă, deoarece înseamnă a aduce mâncare acasă. Este parte din subzistență și completează ciclul ecologic fundamental: viață, moarte, descompunere, regenerare. Asta conduce la mirare și respect. Jocurile video desensibilizează în ceea ce privește violența și fac ca viața să apară ca o fantezie. Când vezi o plantă de roșie cum moare sau cum un pui de găină este ucis pentru a-ți oferi hrană, sau ca parte din ciclul mistic și profund al vieții, trăiești o experiență care te smerește și te face să înțelegi că în lume au loc lucruri mai importante decât tine. Este un lucru bun de băgat la cap.
De ce au devenit unii oameni oripilați de ideea sacrificării animalelor pentru hrană?
Pentru că nu mai interacționează cu ele. Singurele animale cu care oamenii intră în contact sunt cele domestice, așa încât această stare de fapt influențează perspectiva asupra a ceea ce trebuie să fie un animal. E o boală urbană. Nu reprezintă o nou-descoperită conștientizare a sensibilității, ci o profundă involuție în ignoranță și o lipsă de legătură cu mediul nostru ecologic.
Ce înțelegeți printr-un sistem alimentar local (local food system)?
Înseamnă tot ceea ce poate fi produs și procesat în limitele unor distanțe care ar trebui să fie normale.
În pofida problemelor din în ce în ce mai mari, putem observa un val timid dar încurajator de oameni care părăsesc orașele și decid să trăiască la țară. Poate fi aceasta o experiență fericită în absența unui etos cultural și moral?
Deși unii oameni părăsesc orașele, tendința demografică globală este în direcția opusă: orașele cresc, iar ruralul pierde din populație la o rată alarmantă. Nu cred că sunt foarte multe lucruri astăzi care se fac dintr-o perspectivă morală. Este doar iuțeală. Întoarcerea la țară reprezintă, desigur, o excepție, însă este complet contraculturală. Trendul important este invers.
Această întoarcere la natură și anumite tendințe ecologiste din ziua de azi, conțin de multe ori o doză apreciabilă de păgânism. Cum vedeți această mișcare care privește pământul ca pe un fel de zeitate?
Răspunsul se află în Epistola către Romani, capitolul întâi: diferența dintre a te închina Creatorului și a te închina creației. Avem grijă de pământ pentru că este al lui Dumnezeu, nu pentru că ne închinăm creației. Da, bineînțeles că mișcarea ecologică are un aer păgân distinct. Reprezentanții mișcării sunt, de obicei, evoluționiști atei, care se închină vieții în loc să se închine Celui care dă viață.
De ce nu la folosiți îngrășăminte chimice la ferma dumneavoastă?
Ele sunt ca o dependență foarte complexă de droguri. Trebuie să folosești din ce în ce mai multe pentru a avea aceeași senzație. Omoară râmele. Distrug solul. Distrug nutrienții din pământ. Sunt împotriva a tot ceea ce Dumnezeu a pus în modelul naturii, care funcționează pe bază de energie solară și carbon in situ.
România a fost numită ultima civilizație sătească din Europa. Din nefericire, această civilizație este pe cale de dispariție (televiziune, alcoolism, emigrație etc). Cum credeți că ar putea fi revitalizată o cultură locală, bazată pe agricultură? Credeți că o segregare culturală (educație acasă, protecționism cultural local) conferă mai multe șanse de reușită unor inițiative de regenerare a comunităților autentice?
Rod Dreher are o carte, „Opțiunea Benedict”, care susține această idee. Cred în diversitate, dar cred, de asemenea, că înflorim în comunități mici. Acestea au fost bazele culturii umane pentru o perioadă de timp mai lungă decât orașele-state sau complexul industrial. Pereții unei celule organice țin lucruri importante înăuntru și lucruri importante în afară. Ideea de granițe funcționează pentru securitate și protecție. Creează un loc sigur pentru ca lucrurile să se dezvolte și funcționează pentru că ține departe lucruri care ar fi toxice pentru ea. Din acest motiv sunt un susținător ardent al experimentului (american) cu 50 de state. Motivul pentru care cultura noastră a devenit atât de polarizată și barbară este pentru că am dat guvernului federal („o măsură pentru toată lumea”) aproape toate prerogativele care se presupunea că sunt ale statelor. Această strategie a ridicat miza și îi transformă pe toți oamenii în câștigătorii sau pierzători. Dacă am putea da înapoi puterea statelor, am putea avea mult mai multă diversitate, iar oamenii s-ar putea uita și ar învăța unii de la ceilalți. Când libertățile noastre nu sunt de vânzare, prețul pentru a putea face ceva nu este atât de mare. Când ai nevoie de o licență pentru a te duce la baie, lobiștii prosperă. Nu poți avea mici afaceri sănătoase în același loc cu un stat hipertrofiat. Îmi plac copacii și îmi plac și iazurile, dar nu veți vedea vreodată un copac crescând într-un iaz.
Unul dintre argumentele îndreptate împotriva agriculturii non-industriale este acela că nu este profitabilă și doar economiile de scală pot face agricultura sustenabilă financiar. Cum comentați?
Profitabilitatea nu are nimic de-a face cu modelul industrial sau non-industrial. Afacerile sunt afaceri. Poți falimenta într-un domeniu la fel de bine ca în celălalt. Ambele pot fi profitabile (presupunând că nu pui mare preț pe costurile externalizate) și ambele pot fi neprofitabile.
Motivația marilor companii în a oferi produse alimentare problematice este doar financiară? Sau mai există și o motivație mai ascunsă?
Scopul lor este să facă bani și să satisfacă dorințele oamenilor – sau să creeze noi dorințe. Nu cred că cineva are drept obiectiv să le facă rău oamenilor, să facă rău mediului etc. Nu sunt conspiraționist. Cred că majoritatea oamenilor nu au un scop pentru ei înșiși, așa încât se lasă păcăliți de cei mai isteți dintre noi, care au un scop.
Ce mâncați dimineața, la prânz și seara? Cum arată cina favorită a lui Joel Salatin?
Dimineața: ouă, cârnați, șuncă, lapte crud, fructe
Prânz: mere și brânză
Cină: orice avem.
Mâncarea favorită: mușchi de porc, sos de mere, dovleac copt, roșii feliate
Nu sunt un gurmand. De obicei, mâncăm ce avem în grădină, iar în rest congelăm sau facem conserve pentru perioada iernii.
Vedeți vreo legătură între utilizarea pe scară largă a mâncării procesate și incidența tot mai mare a unor boli? Ne puteți spune ceva din experiența dumneavoastră?
Da, toate aceste probleme s-au transformat în epidemii în decursul vieții mele. Și majoritatea au explodat de când Agenția de Reglementare Alimentară (USDA) ne-a spus ce să mâncăm, de la uleiul vegetal hidrogenat în anii ‘50 la cina în fața televizorului în anii ‘60, la piramida mâncării în 1979.
Motivul pentru care SUA sunt lider în privința bolilor cronice este pentru că suntem lideri în mâncare artificială. Întrebați pe oricine din lumea asta la ce se gândește când vine vorba de „mâncare americană” și îți va spune „McDonald’s”. Ce cadou tragic am adus lumii!
Care sunt consecințele modelului food inc.? Poate el continua la nesfârșit?
Nu, va ajunge într-un moment în care va crăpa. Oamenii de azi sunt mult mai asemănători cu strămoșii noștri decât cu ceea ce vedem în Star Trek.
De ce ar fi mai bine să trăiești la țară decât la oraș?
Nu contează. Trăiți unde doriți. Una nu este mai bună decât cealaltă. Nu mi-ar plăcea să trăiesc la oraș, dar majoritatea clienților noștri ar fi pierduți la țară.
Nu aveți o părere prea bună despre reglementările agricole și alimentare din SUA. Ce părere aveți despre reglementările similare din UE, care par și mai stufoase?
Cred același lucru pe care îl cred și despre reglementările americane. Majoritatea sunt îngrozitoare, fac mai mult rău decât bine, sufocă inovațiile și antreprenoriatul și tiranizează populația.
Fermierii sunt foarte fericiți când guvernul anunță subvenții agricole. De ce nu ar trebui să fie (cel puțin cei mici)?
Denaturează economia agrară reală și îi face pe fermieri să trăiască într-o lume iluzorie.
Monsanto a fost condamnată recent la despăgubiri uriașe. Credeți că asistăm la o schimbare semnificativă a percepției în privința unor astfel de companii?
Pentru multă vreme de acum încolo nu vor plăti nimic. Aceasta este doar o șarjă de deschidere. Nu am idee ce se va întâmpla. Companiile sunt viclene și potente financiar.
Aveți vreun mesaj pe care doriți să-l transmiteți către urmașii ultimei civilizații rurale?
Cultivați și irigați pământul, izolați carbonul, măriți spațiul de comuniune, iubiți-vă aproapele și pe Dumnezeu.
