Rezultatele economice proaste ale companiei „Sanex” din Cluj-Napoca i-au determinat pe actionari sa incerce o noua strategie pentru redresarea economica a societatii. Actionarii fabricii producatoare de gresie si faianta au aprobat delistarea titlurilor companiei de la bursa Rasdaq.
Societatea va rascumpara actiunile proprii la un pret de 0,4454 lei pe titlu. Ultima tranzactie cu actiuni „Sanex” a fost facuta la pretul de 0,4100 lei.
Principalul actionar al „Sanex”, cu 67,9 la suta din titluri, este societatea „Goodison Holdings”, controlata de grupul austriac „Lasselsberger”, ce detine in Romania un adevarat imperiu in industria ceramicii. SIF Oltenia detine 12,9 la suta din capitalul companiei clujene, iar SIF Moldova – 6,3 la suta. Restul participatiei, de 12,7 la suta, este controlata de alti actionari, inclusiv de cei care au cumparat titluri in cadrul programului de privatizare.
Capitalul social al „Sanex” este de 37,05 milioane lei, divizat in 185,2 milioane actiuni, cu o valoare nominala de 0,2 lei. Actiunile societatii sunt listate din anul 1997.
Fabrica de ceramica din Cluj-Napoca a pierdut din cota de piata pe care o detinea pana la preluarea sa de catre grupul austriac „Lasselsberger”. Este al doilea an in care continua declinul „Sanex”. In primul trimestru din 2006, cifra de afaceri a societatiii a scazut fata de perioada similara din 2005 cu 55 la suta, pana la 11,7 milioane RON.
In toata aceasta perioada, profitul „Sanex” a fost de peste patru ori mai mic. Cifra de afaceri a producatorului de gresie si faianta, in perioada ianuarie-martie 2005, a fost de 18,2 milioane RON. Profitul brut s-a ridicat la 1,8 milioane RON.
In primele trei luni ale anului 2006, conform unui raport oficial al companiei, remis Bursei din Bucuresti, profitul a scazut la 430.637 RON, in conditiile in care veniturile totale ale companiei au scazut cu peste cinci milioane RON, la 20,6 milioane RON.
In 2005, „Sanex” a raportat Rasdaq o cifra de afaceri de 75,2 milioane RON, in scadere cu 66,6 la suta fata de anul precedent. Odata cu diminuarea vanzarilor, profitul net al companiei a scazut, anul trecut, de la 11,1 milioane RON, in 2004, la 4,1 milioane RON. De asemenea, „Sanex” a pierdut total cota sa de pe piata obiectelor sanitare.
„Lasselsberger” a preluat, in 2004, principalii producatori de gresie si faianta de pe piata interna, companiile „Sanex” si „Cesarom” Bucuresti, dupa ce ultima societate achizitionase sectia de placi ceramice din cadrul „Mondial” Lugoj (judetul Timis), al treilea jucator de pe piata.
Operatiuni financiare marca „Patriciu”
Evolutia „Sanex” a fost punctata de scandaluri. O serie de mici actionari ai companiei au cerut fara rezultat redeschiderea anchetei penale impotriva omului de afaceri Dinu Patriciu, cel care a fost o vreme proprietarul fabricii clujene. Liberalul a fost deja anchetat de procurorii Anticoruptie in dosarul penal cu numarul 47/2003, in care magistratii au decis neinceperea urmaririi penale.
Constantin Dragan, care este unul dintre micii actionari si care a fost o perioada angajat al „Sanex”, sustine ca toata povestea a inceput in 1996. In plina campanie electorala, presedintele de atunci al Romaniei, Ion Iliescu, a acceptat privatizarea fabricii prin metoda MEBO, adica actiunile sa fie cumparate de catre angajati.
Dragan a afirmat ca la inceput oamenii au fost instiintati ca pot participa la privatizare cu bani sau cu cel mult patru certificate de privatizare emise in cadrul cuponiadei. Insa, cu cateva zile inainte de incheierea perioadei de subscriere, sustine fostul angajat, oamenii au fost instiintati ca pot depune oricate certificate de privatizare doresc. Astfel, cei 17 membri ai Consiliului de Administratie ar fi adus trei valize pline cu cupoane de privatizare.
De asemenea, la cumpararea de actiuni au fost admisi si o serie de oameni care nu erau angajati ai companiei. Asa ar fi, de pilda, omul de afaceri Mircea Gogonea, despre care Dragan sustine ca ar fi ruda cu parlamentarul PSD Dan Iosif.
In cei patru ani care au urmat, firma ar fi fost decapitalizata. Conducerea ar fi renuntat la parteneriatul cu SC „Grivco” a lui Dan Voiculescu, cel care este presedintele Partidului Conservator si care a creat un veritabil imperiu media.
Directorul de atunci al lui „Sanex”, Dumitru Corhut, ar fi decis ca toate operatiunile de export sa se desfasoare prin intermediul societatii „Saniro”, detinuta de el si de un om de afaceri din Bucuresti, Mihai Rusu. De asemenea, si alti membri ai conducerii ar fi facut afaceri cu „Sanex” prin intermediul unor firme detinute ori conduse de apropiatii lor, afaceri care au creat o adevarata criza financiara a companiei care produce ceramica.
Ulterior, o parte dintre salariati au fost nevoiti sa renunte la actiuni pentru ca nu aveau bani sa le plateasca. In aceste conditii, pachetul majoritar de actiuni a fost preluat de o companie olandeza inregistrata in orasul Rotterdam, „Goodison Holdings BV”, despre care se zvonea ca ar fi fost controlata de Dinu Patriciu, dar in spatele careia s-ar fi aflat oficial un fond american de investitii.
Dumitru Corhut a fost eliberat din functie, iar in locul sau conducerea „Sanex” a fost preluata un consiliu de administratie, din care faceau parte Dinu Patriciu, Colin Heart, Vynot Wayne, reprezentantii „Sun Eart Ceramics” si Gabriel Filimon. Actiunii „Goodison” sunt detinute in prezent de holdingul austriac.
La acea data, compania avea datorii de peste 800 de miliarde lei vechi, la un capital social de doar 241 de miliarde lei. Chiar in sedinta AGA in care a fost demis, Dumitru Corhut a recunoscut ca a comis o serie de greseli.
Noul Consiliu de Administratie a fost nevoit sa faca o serie de restructurari. Din cele noua sectii ale fabricii au mai ramas doar doua, iar din circa 2.500 de angajati au mai ramas 400. Noua echipa de management a reusit sa puna compania pe linia de plutire. Astfel, „Sanex” a ajuns sa aiba profit de cateva zeci de miliarde.
Micii actionari sustin ca ar fi cerut sa primeasca dividende, dar ca Dinu Patriciu i-ar fi convins sa reinvesteasca banii in fabrica. In anul 2002, cifra de afaceri a „Sanex” a fost de 1.116 miliarde lei vechi.
Din punct de vedere al volumului fizic, productia a crescut, in perioada 2000-2002, adica in timpul in care Dinu Patriciu a avut un cuvant greu de spus in Consiliul de Administratie, cu o rata anuala de 11,86 la suta la obiecte sanitare, 12 la suta la placi de faianta si 15,28 la suta la placi de gresie.
„Cesarom” Bucuresti, „Sanex” Cluj-Napoca si sectia de placi ceramice a „Mondial” SA Lugoj, care a fost cumparata tot de grupul austriac, au fost reunite oficial in acelasi holding. Grupul strain are in Romania o capacitate de productie de peste 13 milioane de metri patrati de portelan, dintre care „Sanex” SA are o capacitate de productie de 6,6 milioane de metri patrati pe an. Aceeasi capacitate o are si „Cesarom”. Compania clujeana a avut, in 2002, o productie valorica de 33 milioane de dolari, societatea detinand pe piata interna o cota de 32 la suta la placi de faianta si gresie, respectiv 18 la suta la obiecte sanitare. Cifra de afaceri era destinata, in proportie de 81 la suta, pietei interne.
Unii dintre angajati se tem ca „Sanex” ar putea deveni un simplu depozit pentru concernul austriac. Acesta din urma detine o divizie in Cehia, care ar putea sa intre puternic si pe piata romaneasca.
