În plin scandal public despre privilegiile din sistemul judiciar, în timp ce magistrații protestează pentru menținerea pensiilor speciale, un dosar uriaș se judecă aproape în tăcere, în interiorul Tribunalului București. Este unul dintre cele mai importante dosare economice din ultimul deceniu, un dosar care arată cum o companie fanion a Capitalei, Unirea Shopping Center SA, a fost delapidată nestingherit vreme de cinci ani prin contracte fictive, supraevaluări masive și rulaje financiare atent mascate. Dosarul are termen de judecată în data de 18 noiembrie 2025 la Curtea de Apel București.
Context
Dan Adamescu, fiul unui fost judecător și scriitor român, asemenea multor contemporani care s-au întors în România după căderea comunismului (excepție făcând colaboratorii Securității), a reușit să dezvolte un grup de succes, în portofoliul căruia se numără și magazinele Unirea Shopping Center din București și Brașov.
În perioada 2013 – 2017 omul de afaceri și-a găsit sfârșitul tragic, singur, și în custodia statului român după un scandal politic cu Victor Ponta dar și cu fosta sa soție Carmen Palade (Adamescu). Aceasta din urmă intentând divorț în anul 2014 (rămas definitiv în anul 2016).
De ce este important de menționat acest aspect? Ei bine în perioada mai sus menționată (2013- 2017) Carmen Adamescu era președinte și director general al Unirea Shopping Center, în timpul divorțului folosind influența puternicului avocat Ion Dragne de a se agăța cu dinții de conducerea magazinului Unirea Shopping Center…Nu pentru că îi era drag de el și voia să-l dezvolte ci pentru că era pușculița fără fund a acesteia și a fiului său din căsătoria cu un cetățean arab Rani Palade Makie.
RL a consultat în exclusivitate dosarul penal aflat pe rolul instanțelor de judecată în cauza UNIREA SHOPPING CENTER SA, un dosar care descrie în detaliu modul în care conducerea companiei ar fi delapidat, între 2013 și 2018, milioane de euro prin contracte fictive, supraevaluări masive și fluxuri financiare rulate prin firme interpuse. Documentele DIICOT, încheierile Tribunalului București și contestațiile depuse la Curtea de Apel București conturează una dintre cele mai complexe cauze economice din ultimii ani privind devalizarea unui activ comercial de importanță majoră în centrul Capitalei.
Potrivit acuzațiilor DIICOT, în centrul mecanismului s-a aflat Carmen Adamescu, director general și președinte al Consiliului de Administrație Unirea Shopping Center SA. Ancheta susține că, pe parcursul a cinci ani, aceasta ar fi coordonat un circuit financiar prin care banii companiei au fost retrași prin lucrări inexistente, contracte de prestări servicii fără suport real și achiziții de terenuri la prețuri supraevaluate. În acest dosar, sunt trimise în judecată mai multe persoane din fosta conducere a Unirea Shopping Center: Carmen Adamescu, în calitate de director general și președinte al Consiliului de Administrație în perioada 2013–2018, acuzată de delapidare cu consecințe deosebit de grave și spălare de bani; Marina Leu, director economic; Andreea Bănica, director dezvoltare; Georgeta Dorobanțu, director tehnic; Palade Rani, intermediarul principal implicat în rularea banilor; și Macrea State Gheorghe, administratorul Macrea Construct SRL, firma prin care s-au derulat plățile și operațiunile financiare folosite în mecanism. Macrea State Gheorghe, apare ca esențial în rularea banilor.
Prejudiciul total consemnat de procurori depășește șaisprezece milioane șase sute nouăzeci și una de mii de lei, sumă care acoperă doar ceea ce a putut fi documentat clar pe fluxuri bancare, contracte și documente contabile. Perioada analizată începe în 2013, odată cu contractul 1562 din 11 octombrie, în valoare de un milion patru sute de mii de euro plus TVA, continuă cu contractele 41 și 42 din noiembrie același an, în valoare cumulată de un milion două sute cincizeci de mii de euro plus TVA, și se prelungește cu contractul 011 din martie 2014, de cinci sute optzeci și cinci de mii de euro fără TVA. Aceste contracte, coroborate cu acte adiționale și alte documente interne, ar fi permis virarea a milioane de euro din conturile Unirea către firme interpuse controlate direct sau indirect de persoane apropiate conducerii.
Astfel, în baza contractelor 41 și 42, Macrea Construct SRL, firma administrată de Macrea State Gheorghe, a primit 602.346 de euro și 401.564 de euro. În declarația sa, Macrea afirmă fără echivoc: „Unirea a virat 602.346 euro și respectiv 401.546 euro, sume pe care le-am plătit mai departe către numitul Palade Rani.” Acești bani nu rămâneau în firmă, ci erau transferați mai departe pentru cumpărarea unor terenuri pe care Palade Rani le vindea înapoi către firma lui Macrea la prețuri exorbitante. Macrea declară: „Chiar dacă terenurile achiziționate de la Palade Rani au fost vândute către societatea mea pe sumele exorbitante arătate anterior, în realitate valoarea lor de piață este de 250.000–300.000 euro.” Prețurile reale, constatate și în expertiza insolvenței societății Macrea Construct, erau de patru până la cinci ori mai mici decât sumele plătite, ceea ce confirmă caracterul artificial al tranzacțiilor.
Chiar dacă terenurile achiziționate de la Palade Rani au fost vândute către societatea mea pe sumele exorbitante arătate anterior, în realitate valoarea lor de piață este de 250.000–300.000 euro.
Procurorii arată că aceste operațiuni erau doar o parte din mecanism. În paralel, între octombrie și noiembrie 2013, Unirea Shopping Center a virat 995.548 de lei către firmele Yzy Retail Technology și MCV Media, firme administrate de persoane apropiate conducerii Unirea. Macrea explică în declarațiile sale că aceste contracte aveau valori de o sută de mii de euro fiecare, ulterior reduse la nouăzeci de mii, și că nu a primit niciodată serviciile contractate. „Arăt că patru dintre aceste contracte au fost fictive, lucrările specificate în contract erau fictive, iar valorile înscrise în contract și în devize erau majorate.” Aceste firme elaborau justificări scriptice pentru a acoperi transferurile de bani, în timp ce în realitate nu produceau nimic. Macrea spune direct: „Nu am beneficiat niciodată de aceste servicii, deși am semnat procesele verbale de recepție, fără documente-suport scriptice sau digitale.”
Nu am beneficiat niciodată de aceste servicii, deși am semnat procesele verbale de recepție, fără documente-suport scriptice sau digitale.
O altă secvență financiară importantă este cea în care Unirea Shopping Center transferă către Palade Rani suma totală de 9.293.778 de lei în trei tranșe. Ulterior, în 2015, Palade returnează către Macrea Construct 1.300.000 de lei, bani retrași rapid în numerar, potrivit concluziilor anchetei. În alt segment al documentului apare și cifra de 6.262.565 de lei, respectiv 6.410.753 de lei, reprezentând sume ridicate în numerar în perioada 2013–2016 de către Rani Palade din aceste operațiuni.
Dacă urmărim documentele interne ale companiei Unirea, justificările apar în acte: procese verbale de recepție semnate, devize, anexe, acte adiționale. Pe hârtie, lucrările par realizate. În realitate, muncitorii nu au fost văzuți niciodată în teren, proiectele nu au existat, iar spațiile comerciale nu au fost renovate. Tot ce exista erau semnături, iar semnăturile proveneau chiar de la cei care astăzi sunt inculpați pentru delapidare și spălare de bani.
Macrea o prezintă pe Carmen Adamescu drept sursa inițială a ideii și cea care a indicat concret metoda, traseul și finalitatea operațiunilor. Într-una dintre declarațiile sale, el spune: „Fiind presat, am acceptat această propunere, în caz contrar mi s-ar fi retras lucrările la magazinul Unirea, care asigurau o bună parte din profiturile societății mele.” Macrea descrie apoi o discuție mult mai explicită cu Carmen Adamescu, în care aceasta i-ar fi prezentat întreaga structură financiară: „Carmen Adamescu mi-a spus că prin contracte fictive încheiate cu Unirea Shopping Center, în valoare de 2.200.000 euro, îmi va vira un avans de aproximativ 90%, respectiv două milioane de euro, bani care urmau să se întoarcă la aceasta.”
Carmen Adamescu mi-a spus că prin contracte fictive încheiate cu Unirea Shopping Center, în valoare de 2.200.000 euro, îmi va vira un avans de aproximativ 90%, respectiv două milioane de euro, bani care urmau să se întoarcă la aceasta.
Celălalt personaj central din declarațiile lui Macrea este Rani Palade. Spre deosebire de Carmen Adamescu, asociată cu inițiativa și controlul operațiunilor, Rani Palade apare ca instrumentul prin care banii erau scoși complet din circuitul comercial aparent. Macrea descrie rolul lui fără ambiguitate: „Unirea a virat 602.346 euro și respectiv 401.546 euro, sume pe care le-am plătit mai departe către numitul Palade Rani.” Acesta este punctul de trecere crucial: banii pleacă din contul societății Macrea Construct și intră în contul lui Palade, de unde operațiunile devin opace.
Unirea a virat 602.346 euro și respectiv 401.546 euro, sume pe care le-am plătit mai departe către numitul Palade Rani.
Pentru a masca aceste fluxuri, Palade îi vindea lui Macrea terenuri la prețuri mult umflate. Macrea relatează acest lucru direct: „Chiar dacă terenurile achiziționate de la Palade Rani au fost vândute către societatea mea pe sumele exorbitante arătate anterior, în realitate valoarea lor de piață este de 250.000–300.000 euro.” Această afirmație arată că Palade era cel care furniza suportul scriptic al spălării banilor: tranzacțiile aparent legitime cu terenuri. Prețul mare de pe contract nu reflecta vreo analiză de piață sau vreo valoare reală, ci era doar instrumentul prin care se acopereau sumele provenite din Unirea.
Cu toate acestea, judecătoarea Andreea Vernea de la Tribunalul București în încheierea pronunțată în camera preliminară a reținut că rechizitoriul DIICOT privind dosarul Macrea ar fi neregulamentar întocmit. Surse juridice susțin totuși că această concluzie apare ca excesivă și nealiniată cu standardele obișnuite ale procedurii. Judecătoarea a apreciat că descrierea faptelor ar fi insuficient de precisă, că actele materiale nu ar fi individualizate și că ar exista contradicții între secțiunile rechizitoriului, deși, în realitate, procurorii au prezentat detaliat traseul sumelor, contractele implicate, plățile efectuate, entitățile interpuse și mecanismele folosite pentru presupusa delapidare și spălare de bani. Rechizitoriul nu doar că descrie cronologic și analitic operațiunile financiare, dar indică expres contractele dintre USC și Macrea Construct, facturile, datele plăților, contractele subsecvente de restituire a fondurilor și legătura dintre acestea și sumele pretins însușite, ceea ce, potrivit practicii judiciare, reprezintă tocmai nivelul de detaliu necesar pentru trimiterea în judecată.
Prin constatarea unor „neregularități” precum lipsa menționării fiecărei date exacte sau a fiecărui act material într-o formă exhaustivă, judecătoarea a aplicat un standard de precizie care depășește cerințele art. 328 C.p.p., transformând camera preliminară într-o veritabilă instanță de fond, ceea ce contravine scopului procedurii. În loc să evalueze doar legalitatea actelor de urmărire penală, judecătoarea face o evaluare aprofundată a conținutului probelor și a interpretării procurorilor, aspecte ce țin exclusiv de judecata pe fond. În plus, consideră neclare aspecte care sunt în mod evident enunțate în rechizitoriu, precum mecanismul de însușire a sumelor prin contracte fictive și retrageri succesive, pentru care procurorii au prezentat date, acte și valori concrete.
Decizia de a anula parțial ordonanțele privind punerea în mișcare a acțiunii penale și schimbarea încadrării juridice apare disproporționată, mai ales că presupusele neconcordanțe invocate nu afectează dreptul la apărare, iar legea prevede că eventualele neclarități pot fi corectate sau clarificate la judecată, fără a se recurge la nulități. Judecătoarea ignoră faptul că, în cazurile de criminalitate economică complexă, descrierea exhaustivă a fiecărei operațiuni în parte nu este cerută la nivel de rechizitoriu, ci doar prezentarea coerentă a mecanismului infracțional, ceea ce DIICOT a făcut.
Totodată, respingerea unor probe pe motivul că provin dintr-un alt dosar sau că sunt anexate ca înscrisuri denotă o interpretare formalistă și rigidă, în condițiile în care Codul de procedură penală permite folosirea oricărui înscris relevant pentru aflarea adevărului, iar instanța nu a identificat vreo încălcare reală a drepturilor părților. În mod paradoxal, judecătoarea admite că multe dintre criticile inculpaților sunt nefondate, dar totuși trage concluzii cu efect grav asupra actului de sesizare.
Judecătoarea Andreea Vernea transferată la Secția II penală a Curții de Apel București
Judecătoarea Andreea Vernea a intrat în magistratură în 2014, ca stagiar la Judecătoria Slobozia, iar în mai puțin de un deceniu a parcurs toate treptele instanțelor din România conform cv-ului său. În ianuarie 2016 a fost numită judecător definitiv la Judecătoria Sector 1, unde a activat timp de peste 7 ani, până în aprilie 2023. Ulterior, a fost transferată la Tribunalul București – Secția I Penală, unde a activat doar doi ani, pentru ca în Septembrie 2025 să o găsim la Curtea de Apel București în completul condus de judecătoarea Cioacă Iuliana Marilena. Decizia în dosarul Macrea a fost dată în luna mai 2025 iar apelul se judecă tot la Secția II penală a Curții de Apel București, aceeași unde judecătoarea Vernea s-a transferat.
Cine este Carmen Adamescu
Aceasta este fiica fostului ofițer de securitate din Bacău Costache Palade. A divorțat de Dan Adamescu în anul 2014. În 2017, România Liberă a relatat că aceasta a șterpelit trupul de la Morgă a fostului soț. Familia lui Dan Adamescu a declarat că astfel familia a fost împiedicată să desfășoară o autopsie privată. De asemenea aceasta a împiedicat înmormântarea de către moștenitorul lui Dan Adamescu, fiul acestuia, Alexander Adamescu.
Tot presa timpurilor, cotidianul Click.ro a relatat că aceasta ar fi fost însoțită de un procuror la spitalul în care Dan Adamescu era tratat în regim închis în data de 20 decembrie 2016, chiar cu câteva zile înainte ca acesta să intre inexplicabil în comă.
Surse RL care au văzut transcriptul din arbitrajul pornit de societatea TNG The Nova Group în falimentul Astra Asigurări au notat că statul român ar fi acuzat-o pe Carmen Adamescu ca fiind persoana care ar fi coordonat acțiuni de intimidare în Londra împotriva partenerei lui Alexander Adamescu, pe atunci jurnalist si activist la România Liberă. De asemenea, din datele portalelor de judecată rezultă că aceasta, a angajat numai avocați cu influență – de la casa de avocatura Țucă Zbârcea – al căror fondator este în cărți să fie numit șef la SRI – Gabriel Zbârcea, Ion Dragne fostul șef al baroului București care l-a scăpat de suspendare pe Victor Ponta în scandalul plagiatului, până la echipa formată din fostul șef CSM avocatul Dan Lupașcu și avocatul ”glamour” Dominic Pop (despre care RL a scris că deține vehicule de lux și apartamente în centre rezidențiale de lux, în unele fiind chiar coleg cu actuali judecători români).
Taxe uriașe către stat, zero protecție înapoi — cine apără contribuabilii corecți?
Într-un paradox greu de acceptat, UNIREA SHOPPING CENTER S.A., o companie care doar între anii 2020–2025 a vărsat la bugetul public o sumă colosală — 904.877,82 lei impozite locale pe terenuri, 15.439.923 lei impozite locale pe clădiri, 19.734.290 lei impozit pe profit (debit curent), 1.883.107 lei impozit pe profit (debit suspendat), 4.628.905 leieșalonări la impozitul pe profit, 1.061.419 lei contribuții la sănătate, 2.731.833 lei contribuții CAS, 246.219 lei contribuții CAM, 666.088 lei impozit pe salarii și nu mai puțin de 39.051.041 lei TVA, însumând 86.347.702,82 lei, se vede astăzi aruncată în mijlocul unei proceduri judiciare menite să scape responsabilii de răspunderea penală și să adâncească și mai mult nemulțumirea societății civile cu privire la prescripție și la plata pensiilor speciale.
Câte societăți vor mai rămâne să suporte aceste costuri și pentru ce? Nu e oare mai simplu să pui clanța pe ușă căci munca celor care au curajul să investească în aceste societăți oricum ajunge la hoți?
Este de asemenea important de menționat că și procurorii români sunt în egală măsură responsabili cu judecătorii români. Aceștia și-au făcut un obicei de a trimite în instanță dosarele numai atunci când sunt ”coapte pentru prescripție”.
În România, contribuabilul corect trebuie doar să plătească sau are dreptul să fie și respectat?
